DECIZIE nr. 1.641 din 16 decembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) din Codul familiei



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Vasilica Mihalache în Dosarul nr. 9.723/300/2007 (nr. 1.906/2009) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens apreciază că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care instanţa de judecată le interpretează dând eficienţă faptelor nelegale şi celor contrare moralei, precum şi atunci când dau posibilitatea instanţei de a aprecia generic şi arbitrar în favoarea celui culpabil de vătămarea gravă a relaţiilor de familie.Cauza este în stare de judecată. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, în esenţă, critica autorului excepţiei vizează modul de interpretare şi aplicare a textului de lege.Totodată arată că asupra constituţionalităţii reglementării criticate Curtea s-a mai pronunţat, sens în care invocă jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, şi anume Decizia nr. 122/2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.723/300/2007 (nr. 1.906/2009), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Vasilica Mihalache într-o cauză civilă având ca obiect divorţ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale care ocrotesc familia, întrucât permit desfacerea căsătoriei în situaţia în care soţul reclamant invocă şi dovedeşte săvârşirea unor acţiuni culpabile, imputabile numai lui, care au vătămat grav raporturile dintre soţi şi fac imposibilă continuarea căsătoriei. Astfel, apreciază că se încalcă principiul constituţional al căsătoriei liber consimţite şi al egalităţii între soţi, precum şi al egalităţii în faţa legii, întrucât motivele temeinice de divorţ, aşa cum sunt prevăzute de art. 38 alin. 1 din Codul familiei, dau posibilitatea instanţei de a aprecia generic şi arbitrar în favoarea celui culpabil de desfacerea relaţiilor de familie, şi anume în favoarea soţului autoarei excepţiei.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat prin încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei.La data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, art. 38 din Codul familiei prevedea că "Instanţa judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei; … b) nu există copii minori rezultaţi din căsătorie. […]" … În prezent, ca urmare a modificărilor aduse Codului familiei prin Legea nr. 202/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, art. 38 alin. 1 din Codul familiei prevede că „Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat de către instanţa judecătorească indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie”.Din examinarea criticii formulate de autorul excepţiei, Curtea constată că, ca urmare a modificărilor şi completărilor aduse Codului familiei prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, soluţia legislativă criticată din art. 38 alin. 1 se regăseşte, în prezent, în cuprinsul art. 37 alin. 2 lit. a) şi b).Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căruia Curtea urmează astfel a se pronunţa, îl constituie prevederile art. 2 şi art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) din Codul familiei, care au următorul cuprins:– Art. 2: "Relaţiile de familie se bazează pe prietenie şi afecţiune reciprocă între membrii ei, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material.";– Art. 37 alin. 2 lit. a) şi b): "Căsătoria se poate desface prin divorţ. Divorţul poate avea loc:a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi; … b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;". … Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 26 alin. (1) potrivit cărora "Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată" şi art. 48 alin. (1) referitoare la familie, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că soluţia legislativă criticată din Codul familiei a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 469/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 mai 2010, şi Decizia nr. 122/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009.Astfel, prin aceste decizii, Curtea a constatat că prevederile art. 2 din Codul familiei reglementează relaţiile de familie, în sensul că acestea se bazează pe prietenie şi afecţiune reciprocă între membrii ei, care sunt datori să îşi acorde unul altuia sprijin moral şi material. Pe de altă parte, art. 38 alin. 1 – actualul art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) – din Codul familiei prevede situaţia în care instanţa de judecată poate dispune desfacerea căsătoriei, şi anume când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Desigur, asupra temeiniciei motivelor concrete invocate în susţinerea unei cereri de divorţ, precum şi asupra tuturor probelor administrate în cauză, instanţa judecătorească este singura competentă să aprecieze şi să decidă în consecinţă, ceea ce nu conferă însă textelor de lege criticate caracter neclar sau imprecis. Acestea oferă cadrul legal unor noţiuni esenţialmente de ordin social şi moral, pentru a defini relaţiile de familie, pe de o parte, şi instituţia divorţului, pe de altă parte. În aceste limite legale, suficient de clare şi previzibile, judecătorul este singurul în măsură să aprecieze, pe baza motivelor invocate de părţi şi a datelor specifice fiecărui litigiu, dacă raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.Textele de lege criticate dau, prin urmare, expresie reglementărilor cuprinse la art. 48 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege".Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) din Codul familiei, excepţie ridicată de Vasilica Mihalache în Dosarul nr. 9.723/300/2007 (nr. 1.906/2009) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește