DECIZIE nr. 1.641 din 10 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. 2, ale art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. 2, ale art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Lalu Edouard Spiro Nicolae în Dosarul nr. 985/279/2008 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei prin avocat, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că aplicarea art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă raportat la procedura prevăzută de art. 31 din Legea nr. 51/1995 este neconstituţională din moment ce aceasta din urmă nu prevede accesul la o instanţă de judecată.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ridicate, arătând că autorul acesteia deduce neconstituţionalitatea textelor criticate din jocul combinat al acestora. O atare chestiune este una de aplicare şi interpretare a legii, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 985/279/2008, Tribunalul Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. 2, ale art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Lalu Edouard Spiro Nicolae într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat într-o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că jurisdicţia reglementată de dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 51/1995 este una administrativă şi, prin urmare, facultativă. În aceste condiţii, se apreciază că art. 109 alin. 2 coroborat cu art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă încalcă accesul liber la justiţie, întrucât ambele texte fac trimitere indirect la procedura prevăzută de art. 31 din Legea nr. 51/1995, procedură care, la rândul ei, nu poate fi considerată ca fiind o cale specială prevăzută de lege de care contestatorul ar fi trebuit să uzeze în mod obligatoriu.Tribunalul Braşov – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 109 alin. 2, ale art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, texte care au următorul cuprins:– Art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.";– Art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă: "În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";– Art. 31 din Legea nr. 51/1995: „Contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de consiliul baroului. Deciziile consiliului baroului pot fi atacate cu plângere la Comisia permanentă, a cărei soluţie este definitivă.”Autorul excepţiei susţine că textele legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:1. Dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 51/1995 nu reglementează, astfel cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, o jurisdicţie administrativă specială. Legea nr. 51/1995 vizează ordinul profesional al avocaţilor, aceştia având ca structură naţională Uniunea Naţională a Barourilor din România. În aceste condiţii, se reţine că procedurile interne specifice acestui ordin profesional nu implică forţa de coerciţie a statului. Prin urmare, procedura prevăzută de art. 31 din legea menţionată nu poate avea caracter administrativ; ea este jurisdicţională prin prisma faptului că dezbaterile sunt guvernate de principiul contradictorialităţii, însă acest lucru nu o califică, în mod implicit, ca fiind şi administrativă, întrucât în raportul juridic ce se naşte nu este implicat statul prin autorităţile şi instituţiile sale. În consecinţă, nu se poate reţine aplicabilitatea art. 21 alin. (4) din Constituţie.De altfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 15 mai 1995, a stabilit că această soluţie legislativă cuprinsă în momentul de faţă la art. 31 din Legea nr. 51/1995 este constituţională „în măsura în care se interpretează în sensul că cei interesaţi au acces la justiţie în condiţiile legii”. Prin urmare, nimic nu împiedică crearea unor proceduri speciale de contestare a actelor juridice emise de către membrii ordinelor profesionale atât timp cât, în cauza de faţă, soluţia dată de comisia permanentă a Uniunii Naţionale a Barourilor din România poate fi cenzurată de instanţele de judecată.Ţinându-se cont de cele arătate mai sus, nu este încălcat dreptul autorului excepţiei de a se adresa instanţelor de judecată.2. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia nr. 935 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea a statuat: „Contestaţia la executare este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să ofere lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu ce urmează să fie valorificat. În cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări ce vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri ce emană de la organe cu activitate jurisdicţională, în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat.Totodată, Curtea observă că hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu a fost pronunţată în urma unui proces ce s-a desfăşurat cu respectarea tuturor garanţiilor privind dreptul la un proces echitabil, inclusiv exercitarea dreptului la apărare, putând fi supusă căilor de atac stabilite de lege."3. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia nr. 96 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007, Curtea a statuat că „din dispoziţia criticată rezultă că este vorba de o condiţie extrinsecă ce trebuie respectată, şi anume că sesizarea instanţei competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dar nu în toate cazurile, ci numai în acele cazuri în care legea prevede obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prealabile.De asemenea, Curtea reţine că prin instituirea procedurii prealabile, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiţie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21 din Constituţie. Astfel, se previn abuzurile şi se asigură protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite".Neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.De altfel, din critica de neconstituţionalitate se observă că autorul excepţiei consideră dispoziţiile legale supuse analizei Curţii ca fiind neconstituţionale prin prisma unei greşeli procedurale pe care a săvârşit-o. Or, nemo auditur propriam turpitudinem allegans.Avându-se în vedere cele de mai sus, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. 2, ale art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Lalu Edouard Spiro Nicolae în Dosarul nr. 985/279/2008 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește