DECIZIE nr. 1.638 din 16 decembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 şi art. 38 alin. 4 din Codul familiei



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 şi art. 38 alin. 4 din Codul familiei, excepţie ridicată de Alexandru Tudorache în Dosarul nr. 419/1.748/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, de Bogdan Gheorghe Drăghici în Dosarul nr. 2.814/303/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Ion Păunescu în Dosarul nr. 515/292/2010 al Judecătoriei Roşiorii de Vede, precum şi de către Jean Constantin Antoniu Lascu în Dosarul nr. 19.251/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă, personal, Alexandru Tudorache, Bogdan Gheorghe Drăghici şi Jean Constantin Antoniu Lascu, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că, la Dosarul nr. 888D/2010, partea Cornelia Tudorache a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 23 şi art. 26 din Constituţie, şi nici celor ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât nu poate fi vorba de o discriminare a tatălui, atâta vreme cât în Codul familiei este consacrat principiul egalităţii părinţilor în exercitarea ocrotirii părinteşti.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 888D/2010, nr. 1.265D/2010, nr. 2.366D/2010 şi nr. 3.630D/2010, având în vedere obiectul identic al acestora.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.265D/2010, nr. 2.366D/2010 şi nr. 3.630D/2010 la Dosarul nr. 888D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor prezente, respectiv Alexandru Tudorache, Bogdan Gheorghe Drăghici şi Jean Constantin Antoniu Lascu, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Astfel, aceştia susţin că art. 1 alin. 2 din Codul familiei este neconstituţional, textul de lege fiind discriminatoriu la adresa tatălui, întrucât permite, mai ales, magistraţilor să discrimineze tatăl, să îl trateze ca pe un părinte de rang inferior şi să ignore drepturile parentale ale taţilor care îşi iubesc copiii şi care doresc să se implice în creşterea şi educarea lor.Totodată, acest articol permite justiţiei să pună semnul egal între interesele mamei şi interesul superior al copilului, ignorând astfel importanţa relaţiei tată-copil şi oferta parentală superioară a multor taţi. Aceştia arată că justiţia română dă câştig de cauză mamei sau familiei extinse materne în peste 95% din litigiile aflate pe rolul instanţelor, ignorând tatăl şi rolul acestuia în creşterea şi educarea copilului. Mai grav, în opinia autorilor excepţiei, este faptul că, deşi custodia unică este acordată de regulă mamei, programul de vizitare rezervat tatălui este unul simbolic, constând de cele mai multe ori în două finaluri de săptămână în fiecare lună, indiferent de vârsta copilului. În acest context, susţin că taţii, socotiţi suficient de buni până la pronunţarea divorţului de mama copilului, sunt reduşi de magistraţi doar la statutul de plătitori de pensie alimentară, fiind brusc consideraţi nedemni să se mai implice în creşterea şi educarea propriilor copii, fiind deposedaţi brutal de toate drepturile parentale.În final, învederează Curţii faptul că discriminarea tatălui în unele spitale sau secţii pentru copii este încă un fenomen prezent şi foarte nociv, iar justiţia şi autorităţile publice ignoră faptul că, în prezent, circa 35.000 de taţi se află în concediul pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, că aceştia sunt părinţi care îşi iubesc copiii şi care ştiu să îi ocrotească, iar cei 2 părinţi au drepturi şi obligaţii egale, fiind complementari şi la fel de importanţi pentru copiii lor.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 419/1.748/2008, Încheierea din 5 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.814/303/2008, Încheierea din 18 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 515/292/2010, şi Încheierea din 26 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 19.251/4/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Judecătoria Roşiori de Vede şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 şi art. 38 alin. 4 din Codul familiei, excepţie ridicată de Alexandru Tudorache, Bogdan Gheorghe Drăghici, Ion Păunescu şi Jean Constantin Antoniu Lascu cu ocazia soluţionării unor cauze civile având ca obiect divorţ – încredinţare minori.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 1 alin. 2 din Codul familiei instituie "o discriminare vădită faţă de fiecare tată din această societate" şi contravine, în mod evident, unor principii fundamentale ale dreptului civil, cum ar fi principiul egalităţii în drepturi între bărbaţi şi femei şi principiul exercitării drepturilor şi al îndeplinirii îndatoririlor părinteşti în interesul copiilor, dat fiind că legea apără doar interesele mamei şi copilului.Cu privire la reglementarea cuprinsă în art. 38 alin. 4 din Codul familiei, autorii excepţiei o apreciază ca fiind lipsită de precizie şi claritate, neîndeplinind astfel criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cea ce aduce o atingere gravă dreptului constituţional la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3), precum şi dreptului la viaţă de familie, ocrotit de art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală, raportat la art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Judecătoria Roşiori de Vede şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. 2 şi art. 38 alin. 4 din Codul familiei, care prevăd că:– Art. 1 alin. 2: "Statul apără interesele mamei şi copilului şi manifestă deosebită grijă pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii.";– Art. 38 alin. 4: "La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, şi la art. 5 din Protocolul nr. 7 la convenţie, care consacră egalitatea între soţi, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, art. 26 alin. (1) potrivit cărora "autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată", precum şi art. 49 referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate din Codul familiei au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care instanţa de contencios constituţional a statuat că acestea nu contravin Legii fundamentale.Astfel, în ceea ce priveşte art. 1 alin. 2 din Codul familiei, prin Decizia nr. 326 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 31 martie 2008, Curtea a constatat că acesta conţine dispoziţii cu valoare de principiu. Astfel, textul de lege criticat „reglementează preocuparea statului de a apăra interesele mamei şi ale copilului, care se realizează şi prin acţiunea de stabilire a paternităţii copilului din afara căsătoriei. Instituţia ocrotirii copilului este reglementată şi în acte internaţionale la care România este parte: Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice etc.Ca atare, Curtea a constatat că preocuparea statului de a ocroti copilul nu aduce atingere valorilor apărate de Constituţie, ci, dimpotrivă, dă expresie respectării şi garantării drepturilor lui, în acord cu interesul superior al acestuia".În acelaşi mod, Curtea a statuat că nu poate fi reţinută critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât "prevederile art. 1 alin. 2 din Codul familiei se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza descrisă de norma legală criticată".Pentru aceleaşi considerente, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici contrarietatea textului de lege criticat faţă de dispoziţiile art. 5 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră egalitatea între soţi.Referitor la art. 38 alin. 4 din Codul familiei, prin Decizia nr. 20 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, şi Decizia nr. 133 din 5 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 13 mai 2009, Curtea a reţinut că, „în ceea ce priveşte protecţia copiilor, consacrată constituţional în art. 49 din Legea fundamentală, aceasta se realizează prin încredinţarea lor unuia dintre părinţi care exercită astfel drepturile părinteşti. Potrivit art. 43 alin. 3 din Codul familiei, părintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională, iar părintele căruia i s-a încredinţat copilul, fiind ţinut să îi asigure fostului soţ, care şi-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menţionate constituie mijloace pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are orice părinte faţă de copilul său şi care subzistă atât timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părinteşti”.Totodată, Curtea a reţinut că "desfacerea căsătoriei prin divorţ şi, implicit, separarea părinţilor duc, evident, la modificarea modului de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti faţă de copil. Diferenţierile sunt determinate de separarea părinţilor şi de imposibilitatea obiectivă de menţinere şi după desfacerea căsătoriei a aceloraşi modalităţi de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. Orice hotărâre judecătorească pronunţată de către instanţă în procedura de desfacere a căsătoriei prin divorţ va ţine seama de interesul superior al copilului. În acest sens sunt şi prevederile art. 42 alin. 1 din Codul familiei cu privire la ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani în vederea pronunţării unei hotărâri cu privire la încredinţarea acestuia unuia dintre părinţi".Aşa fiind, întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.De altfel, Curtea reţine că art. 396 şi art. 397 din Legea nr. 287/2009 – Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, care va intra în vigoare la data care va fi stabilită în legea pentru punerea în aplicare a acestuia, reglementează raporturile dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, în sensul că, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel. În art. 398 din acelaşi act normativ se stipulează faptul că, atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia sau la căsătoria acestuia.În final, cu privire la critica referitoare la lipsa de precizie şi claritate a prevederilor art. 38 alin. 4 din Codul familiei, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, "din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind de practică (hotărârile din 25 mai 1993 şi din 20 mai 1999, pronunţate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei şi Cantoni contra Franţei). Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent".Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 şi art. 38 alin. 4 din Codul familiei, excepţie ridicată de Alexandru Tudorache în Dosarul nr. 419/1.748/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, de Bogdan Gheorghe Drăghici în Dosarul nr. 2.814/303/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Ion Păunescu în Dosarul nr. 515/292/2010 al Judecătoriei Roşiorii de Vede, precum şi de către Jean Constantin Antoniu Lascu în Dosarul nr. 19.251/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește