DECIZIE nr. 1.635 din 3 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Nicolae Roşian, Iuliana Roşian, Ileana Sonia Roşian, Nicolae Roşian şi Victor Roşian în Dosarul nr. 1189.1/175/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Eugenia Barb şi Aurel Barb în Dosarul nr. 635/107/2009 şi, respectiv, de Marin Stoian şi Dorina Camelia Stoian în Dosarul nr. 1.058/175/2008, ambele dosare ale Tribunalului Alba – Secţia civilă.Conexarea dosarelor şi dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 decembrie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea nr. 6/F/CA/2009 din 6 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1189.1/175/2006 de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi încheierile din 6 şi 13 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.058/175/2008 şi nr. 635/107/2009 de Tribunalul Alba – Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.Excepţia a fost invocată de Nicolae Roşian, Iuliana Roşian, Ileana Sonia Roşian, Nicolae Roşian şi Victor Roşian, de Eugenia Barb şi Aurel Barb, precum şi de Marin Stoian şi Dorina Camelia Stoian, cu ocazia soluţionării unor acţiuni în contencios administrativ având ca obiect anulare acte administrative.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia consideră că reglementarea cuprinsă în art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 este neconstituţională, în condiţiile în care instituie, în mod derogatoriu, o singură cale de atac împotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, respectiv la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de contencios administrativ pot fi exercitate căile de atac prevăzute de Legea nr. 554/2004, atât de părţile din actul administrativ, cât şi de către terţii ale căror drepturi, inclusiv dreptul de proprietate sau alte drepturi reale, pot fi lezate de aceste decizii, fără a putea ataca actele administrative respective pe calea dreptului comun, aşa cum este prevăzut expres în Legea nr. 10/2001.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 încalcă accesul liber la justiţie prin faptul că deciziile Comisiei speciale de retrocedare se atacă în termen de 30 de zile de la comunicare cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află imobilul. Întrucât decizia nu este opozabilă terţilor, nefiind supusă niciunei forme de publicitate, aceştia se află în imposibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul actului, aflându-se în imposibilitatea de a acţiona în justiţie în termenul prevăzut de lege pentru ocrotirea dreptului lor de proprietate.În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 797/2007, admiţând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.Tribunalul Alba – Secţia civilă apreciază că la examinarea constituţionalităţii unui text de lege nu se are în vedere compatibilitatea acestuia cu alte prevederi legale, ci doar cu principiile şi prevederile Legii fundamentale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât reglementează posibilitatea contestării deciziilor Comisiei speciale de retrocedare numai de către persoanele implicate în procedura retrocedării, astfel că terţii interesaţi nu au cunoştinţă de existenţa lor. Aceste decizii nu sunt publice şi, ca atare, terţii care au un interes legitim nu au posibilitatea de a le ataca pentru apărarea dreptului lor.Or, accesul liber la justiţie, astfel cum este reglementat de art. 21 din Constituţie, garantează dreptul oricărei persoane de a se adresa neîngrădit justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, iar reglementarea criticată contravine acestor prevederi constituţionale, deoarece restrânge în mod nejustificat sfera persoanelor care pot contesta deciziile Comisiei speciale de retrocedare doar la părţile din litigiu.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, dispoziţii care au următorul conţinut:"(7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.”Prevederile constituţionale pretins încălcate de aceste dispoziţii de lege sunt cele ale art. 16 care consacră egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi cele ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, autorii excepţiei susţin faptul că reglementarea criticată este neconstituţională, deoarece instituie un regim diferenţiat în ceea ce priveşte posibilitatea atacării de către terţele persoane a deciziilor emise în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000. Astfel, consideră că prin procedura prevăzută de legea contenciosului administrativ aceste persoane – terţi faţă de actul administrativ respectiv ar fi private de valorificarea unui drept constituţional, şi anume accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Referitor la această critică, Curtea reţine că, potrivit art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual nu pot fi introduse mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, ca act normativ special în domeniul retrocedărilor pe cale administrativă, se completează cu prevederile dreptului comun în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În consecinţă, deciziile Comisiei speciale de retrocedare, reprezentând acte administrative, pot fi atacate de către terţi la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, aceştia având la dispoziţie un termen de un an de la data luării la cunoştinţă în care să atace actul administrativ contestat.Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea consideră că nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia norma legală criticată "instituie un regim diferenţiat în ceea ce priveşte ocrotirea dreptului de proprietate al cetăţenilor persoane fizice sau a persoanelor juridice de drept privat faţă de persoanele juridice beneficiare ale legislaţiei reparatorii, prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, care creează un regim favorizant faţă de celelalte persoane juridice sau fizice beneficiare ale prevederilor Legii nr. 10/2001„, întrucât dispoziţiile legale în cauză se referă distinct la două categorii de persoane, aflate în situaţii juridice diferite.Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, "principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite".În final, Curtea constată că nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 contravin prevederilor art. 44 din Constituţie, întrucât, aşa cum Curtea a constatat prin Decizia nr. 837 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, „scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a retroceda foştilor proprietari imobilele ce au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.Prin urmare, legiuitorul a emis actul normativ criticat tocmai în aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii".Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Nicolae Roşian, Iuliana Roşian, Ileana Sonia Roşian, Nicolae Roşian şi Victor Roşian în Dosarul nr. 1189.1/175/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Eugenia Barb şi Aurel Barb în Dosarul nr. 635/107/2009 şi, respectiv, de Marin Stoian şi Dorina Camelia Stoian în Dosarul nr. 1.058/175/2008, ambele dosare ale Tribunalului Alba – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește