DECIZIE nr. 1.628 din 16 decembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniela Nechita, Gheorghe Nechita, Manuela Zarui Nechita şi Marian Nechita în Dosarul nr. 997/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 997/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniela Nechita, Gheorghe Nechita, Manuela Zarui Nechita şi Marian Nechita într-o cauză având ca obiect o contestaţie în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin că dispoziţiile art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât regula potrivit căreia hotărârea dată în contestaţia în anulare şi hotărârea atacată să fie supuse aceloraşi căi de atac reprezintă o împiedicare a accesului liber în justiţie, fiind încălcate dispoziţiile constituţionale de referinţă.Autorii arată că prin textul de lege criticat li se îngrădeşte şi dreptul la un proces echitabil, la un tribunal independent şi la un recurs efectiv, fiind încălcate prevederile constituţionale ale art. 129, "cele patru grade de jurisdicţie din sistemul judiciar românesc actual – trei în cadrul naţional şi al patrulea în sistemul Uniunii Europene" confirmând neconstituţionalitatea art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată se stabilesc prin lege, nefiind obligatoriu accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie, ci numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: "Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi (2) şi art. 129 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 118 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „în cadrul contestaţiei în anulare nu se examinează temeinicia susţinerilor părţilor cu privire la drepturile lor subiective deduse judecăţii, calea extraordinară de atac neavând caracter devolutiv, ci doar se verifică dacă judecata a avut loc cu respectarea normelor procedurale privind competenţa şi a celor referitoare la citarea părţilor – în cazul contestaţiei în anulare obişnuite -, precum şi dacă judecata recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau dacă instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare – în cazul contestaţiei în anulare speciale. Din dispoziţiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă rezultă că, pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare, una dintre condiţiile care se cer a fi îndeplinite este aceea ca hotărârea atacată, pronunţată în primă instanţă, apel, recurs, revizuire, contestaţie în anulare, să fie irevocabilă. Judecarea contestaţiei în anulare se face după regulile de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, iar în caz de admitere, hotărârea se va anula şi se va proceda la rejudecarea cauzei, după caz, de către instanţa care a admis contestaţia în anulare ori de către instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională competente. Aşa fiind, soluţia legislativă reglementată de prevederile art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, vine să confirme judecarea acestei căi extraordinare de atac după regulile procedurale aplicabile instanţei a cărei hotărâre se atacă, inclusiv sub aspectul exercitării căilor de atac.De altfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege."Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniela Nechita, Gheorghe Nechita, Manuela Zarui Nechita şi Marian Nechita în Dosarul nr. 997/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește