DECIZIE nr. 1.625 din 20 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorCristina Teodora Pop – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Administraţia Naţională a Apelor Române în Dosarul nr. 18.443/212/2010 al Judecătoriei Constanţa – Secţia penală, şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.088D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi arătând că nu au intervenit elemente noi de natură a modifica această jurisprudenţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 18.443/212/2010, Judecătoria Constanţa – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Administraţia Naţională a Apelor Române într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei rezoluţii de respingere ca nefondată a unei plângeri penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută la art. 288 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care, înainte de a se adresa instanţei cu plângere împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului, sunt obligate să adreseze o astfel de plângere procurorului ierarhic superior, şi acesta din urmă, care nu este obligat, ci are facultatea de a soluţiona plângerea primită. Se arată, de asemenea, că termenul instituit prin textele criticate ar trebui să fie calculat de la data comunicării soluţiei procurorului ierarhic superior, întrucât doar acesta este competent să vegheze asupra legalităţii şi temeiniciei actelor de urmărire penală, poate anula rezoluţia procurorului şi poate dispune reluarea sau continuarea urmăririi penale. Or, prin obligarea unei persoane, care a formulat o astfel de plângere, de a se adresa instanţei, fără a cunoaşte soluţia procurorului ierarhic superior, nu sunt asigurate gradele de jurisdicţie prevăzute de lege, fiind încălcat, astfel, accesul liber la justiţie, dreptul la petiţionare al autorului plângerii, precum şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Totodată, se arată că textul criticat lipseşte de conţinut dispoziţiile constituţionale ale art. 53, deoarece persoana nemulţumită de soluţia pronunţată de procuror este pusă în situaţia de a formula o plângere împotriva unei soluţii pronunţate de procurorul ierarhic superior, pe care însă nu o cunoaşte, fapt ce contravine şi dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Constituţie referitor la înfăptuirea justiţiei.Judecătoria Constanţa – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea opiniei exprimate, instanţa arată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, ci, dimpotrivă, instituie un acces direct la justiţie pentru persoanele nemulţumite de soluţia procurorului de netrimitere în judecată, asigurând, în acelaşi timp, soluţionarea cauzelor penale într-un termen rezonabil. Se arată, de asemenea, că textele criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de acestea, fără a îngrădi exerciţiul vreunui drept sau vreunei libertăţi, fără a afecta unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi fără a împiedica înfăptuirea acesteia.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 278^1 alin. 2: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.".Se susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiţie, art. 51 – Dreptul de petiţionare, art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii normelor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 1.136 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, Decizia nr. 838 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 12 septembrie 2011, Decizia nr. 929 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 4 august 2011, şi Decizia nr. 599 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 18 iulie 2011.Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, statuând că acestea conţin norme de procedură judiciară pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva actelor de netrimitere în judecată date de procuror, asigură exercitarea dreptului de acces la justiţie în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Totodată, Curtea a reţinut că nu poate fi primită nici susţinerea că prin stabilirea termenelor în care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autorităţile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele şi principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a reţinut, pe de o parte, că dispoziţiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituţionale ce consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 16.De asemenea, Curtea a reţinut că eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care fac referire autorii excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestora, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.În acelaşi sens este şi Decizia nr. 599 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 18 iulie 2011.Pentru motivele arătate, Curtea a statuat că prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt în concordanţă şi cu celelalte dispoziţii din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate, mai puţin prevederile art. 51 alin. (4) şi art. 52 alin. (1) şi (2), care nu au incidenţă în prezenta cauză.Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 alin. (1) din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu poate fi reţinută.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Administraţia Naţională a Apelor Române în Dosarul nr. 18.443/212/2010 al Judecătoriei Constanţa – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește