DECIZIE nr. 1.621 din 3 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, excepţie ridicată de Petru Ghiurcă în Dosarul nr. 2.426/102/2008 (număr în format vechi 4.534/2008) al Tribunalului Mureş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă că partea Societatea Comercială "Rohofer" – S.R.L. din Alba Iulia a transmis Curţii o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător ales, solicitând totodată comunicarea motivelor invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare a judecării cauzei.Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.426/102/2008 (număr în format vechi 4.534/2008), Tribunalul Mureş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană. Excepţia a fost ridicată de Petru Ghiurcă cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect trimiterea în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 83 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală aduc atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece permit preluarea în procesul penal a unor mijloace de probă obţinute în proceduri ce excedează procedurii penale, scăpând de sub controlul garanţiilor care trebuie să însoţească principiile directoare ale procesului penal, şi anume egalitatea de arme, contradictorialitatea, obligaţia de motivare a actelor judiciare, comunicarea probelor, posibilitatea exercitării căilor de atac, publicitatea, independenţa şi imparţialitatea autorităţilor justiţiei, respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi garantarea exercitării drepturilor apărării. Evocă, în acest sens, evoluţia jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicabilităţii prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în procedurile administrative de control şi în privinţa folosirii mijloacelor de probă în procedurile penale ulterioare, respectiv cauzele Funke împotriva Franţei (1993), Fayed împotriva Regatului Unit (1994), Saunders împotriva Regatului Unit (1996). Arată că, în esenţă, Curtea de la Strasbourg a decis că utilizarea mijloacelor de probă obţinute prin constrângere în cadrul procedurilor administrative de control aduce atingere caracterului echitabil al procedurii penale ulterioare, prin încălcarea dreptului de a nu contribui la propria incriminare. În acest fel, Curtea delimitează obţinerea mijloacelor de probă în procedurile administrative de folosirea lor ulterioară în procedurile penale. Concluzionează că, în ipoteza înscrisurilor menţionate la art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală, singura consecinţă admisibilă, în raport de principiul echităţii procesului penal, este aceea a furnizării de informaţii organelor de urmărire penală, acestea neputând fi convertite în mijloace de probă fără să aducă atingere dreptului la un proces echitabil şi fără a pune în pericol independenţa şi imparţialitatea justiţiei.De asemenea, consideră că art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005, care abrogă dispoziţiile alin. 5 al art. 83 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a părţii vătămate în cazul infracţiunilor din domeniul protecţiei mărcilor, încalcă dispoziţiile constituţionale privitoare la viaţa intimă, familială şi privată, respectiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Susţine că incriminările prevăzute de art. 83 din Legea nr. 84/1998 ocrotesc un interes privat, ceea ce justifică existenţa condiţiei procedurale a plângerii prealabile a persoanei vătămate în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale, ca expresie a dreptului constituţional al oricărei persoane fizice sau juridice de a dispune în mod liber, după propria voinţă, de drepturile personale nepatrimoniale, din categoria cărora face parte şi marca.Tribunalul Mureş – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 sunt constituţionale. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 331/2005 şi nr. 509/2006. Mai arată că prevederile art. 26 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.179 din 28 decembrie 2005, având următorul cuprins:– Art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală: "De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";– Art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă.";– Art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005: „Alineatul 5 al articolului 83 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, se abrogă.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 26 alin. (2) referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 331 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, şi prin Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate pentru motivele acolo arătate.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005, dispoziţiile constituţionale ale art. 26 alin. (2) privind viaţa intimă, familială şi privată nu au incidenţă în cauza de faţă. Totodată, eliminarea condiţiei plângerii prealabile pentru punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 83 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, excepţie ridicată de Petru Ghiurcă în Dosarul nr. 2.426/102/2008 (număr în format vechi 4.534/2008) al Tribunalului Mureş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește