DECIZIE nr. 1.620 din 3 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Ali Ali Salem alias Hmdom Salm în Dosarul nr. 5.143/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpretul autorizat de limba arabă solicitat pentru a asigura traducerea pe parcursul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.143/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ali Ali Salem alias Hmdom Salm într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de acesta împotriva unei hotărâri a Oficiului Român pentru Imigrări, în vederea acordării accesului la o nouă procedură de azil şi a permisiunii de a rămâne pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că termenul de 30 de zile în care instanţa trebuie să soluţioneze plângerea împotriva hotărârii privind accesul la o nouă procedură de azil este prea scurt, motiv pentru care nu se pot parcurge toate etapele cercetării judecătoreşti, atât instanţa, cât şi părţile fiind nevoite să accelereze sau să renunţe la parcurgerea unor etape, ca de exemplu, administrarea întregului probator. Arată că dreptul la un proces echitabil impune posibilitatea efectivă şi reală de exercitare a dreptului de acces la justiţie şi de participare directă la propriul proces, cu exercitarea drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conţinut:– Art. 93 alin. (4): "(4) În cazul depunerii plângerii, străinul poate cere să i se acorde permisiunea de a rămâne pe teritoriul României. Cererea de acordare a permisiunii de a rămâne pe teritoriul statului român se soluţionează în regim de urgenţă de către instanţa de judecată competentă, care se va pronunţa în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o încheiere irevocabilă.";– Art. 94 alin. (1): "(1) Instanţa soluţionează plângerea, fără audierea străinului, în termen de 30 de zile, şi pronunţă o hotărâre motivată, prin care:a) respinge plângerea; sau … b) admite plângerea, acordă accesul la o nouă procedură de azil şi dispune ca structura competentă a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotărârea să analizeze cererea în procedură ordinară." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 – "Accesul liber la justiţie" şi ale art. 24 – "Dreptul la apărare" din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 – "Dreptul la un proces echitabil" şi ale art. 13 – "Dreptul la un recurs efectiv" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, raportate la art. 2 – "Dreptul la viaţă" şi art. 3 – "Interzicerea torturii" din aceeaşi convenţie şi la art. 1 – "Garanţii procedurale în cazul expulzărilor de străini" din Protocolul nr. 7 la convenţia menţionată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor de lege ce formează obiectul acesteia, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Prin Decizia nr. 1.069 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12 decembrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, pentru considerentele acolo reţinute. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia pronunţată cu acel prilej, cât şi raţiunile care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Ali Ali Salem alias Hmdom Salm în Dosarul nr. 5.143/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește