DECIZIE nr. 1.619 din 16 decembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona RicuPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Frunda Karoly în Dosarul nr. 8.679/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mureş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, respectiv ca neîntemeiată referitor la prevederile art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.679/320/2009, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.Excepţia a fost ridicată de Frunda Karoly cu ocazia soluţionării unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin obligaţiile impuse conducătorilor de vehicule şi persoanelor transportate, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 26 alin. (2), potrivit cărora „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”, întrucât nerespectarea măsurilor prevăzute de textul de lege criticat nu prezintă niciun pericol social. Consideră că persoana care conduce un vehicul trebuie protejată faţă de ceilalţi participanţi la trafic, iar nu faţă de ea însăşi. Precizează că sporturile prezintă un pericol mult mai mare de accidentare decât conducerea unui vehicul fără cască sau centură, mai ales sporturile extreme, şi totuşi nu sunt interzise. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că definiţia contravenţiei nu face referire la gradul de pericol social al faptei, nepreluând sintagma „care prezintă un pericol social mai redus decât infracţiunea” din art. 1 al abrogatei Legi nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituţie invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, şi ale art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, modificate şi completate prin Legea nr. 180/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „(1) Conducătorii de autovehicule şi persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate trebuie să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute în regulament.(2) Pe timpul deplasării pe drumurile publice, conducătorii motocicletelor, mopedelor şi persoanele transportate pe acestea au obligaţia să poarte cască de protecţie omologată. … (3) Conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceştia se află în timpul mersului, cu excepţia celor prevăzute cu dispozitive tip "mâini libere"."; … – Art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 alin. (2), potrivit cărora "Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul că definiţia contravenţiei să facă referire la gradul de pericol social al faptei, prin utilizarea sintagmei „care prezintă un pericol social mai redus decât infracţiunea”. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 va fi respinsă ca inadmisibilă.II. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aceste dispoziţii de lege au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 689 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, reţinând că obligaţia instituită prin norma de lege criticată în sarcina conducătorilor de autovehicule şi a persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă ori omologate de a le utiliza reprezintă o măsură de ordin legislativ menită să asigure protejarea vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice a persoanelor. Necesitatea impunerii unei astfel de obligaţii a fost dovedită de studii care au relevat că purtarea centurilor sau a dispozitivelor de siguranţă reduce riscul producerii unor accidente mortale ori cu consecinţe grave pe drumurile publice.Prin stabilirea unor reguli referitoare la circulaţia pe drumurile publice, inclusiv privind impunerea obligaţiei criticate pentru neconstituţionalitate în prezenta cauză, legiuitorul a urmărit, aşa cum rezultă din art. 1 alin. (2) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, şi „ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective”.De altfel, această obligaţie este în acord cu exigenţele Uniunii Europene în materie, concretizate în prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene din 16 decembrie 1991 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind utilizarea obligatorie a centurii de siguranţă în vehiculele cu o capacitate mai mică de 3,5 tone [publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 373/26 din 31 decembrie 1991]. Consiliul Uniunii Europene a considerat util să adopte o asemenea directivă pentru motivul precizat chiar în preambulul acesteia, şi anume "întrucât dreptul intern cu privire la utilizarea obligatorie a centurii de siguranţă diferă în mod considerabil de la un stat membru la altul şi, întrucât, prin urmare, trebuie să fie armonizată utilizarea obligatorie a acesteia (…) pentru a se asigura o mai mare siguranţă utilizatorilor căilor rutiere". Reglementarea contestată prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate este consecinţa obligaţiei impuse statelor membre ale Uniunii Europene, prin dispoziţiile art. 2 al directivei menţionate, de a veghea ca şoferul şi pasagerii care ocupă locurile în vehiculele aflate în circulaţie să poarte centura de siguranţă.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 36 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, pronunţată de instanţa de contencios constituţional prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv cu privire la dispoziţiile celorlalte două alineate ale art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, faţă de care nu au fost formulate critici distincte.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Frunda Karoly în Dosarul nr. 8.679/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mureş.II. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește