DECIZIE nr. 1.616 din 16 decembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177-183 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177-183 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Valeriu Pâciu în Dosarul nr. 23.731/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 23.731/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177-183 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Valeriu Pâciu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că procedura reglementată de dispoziţiile art. 177-183 din Codul de procedură civilă – verificarea de scripte – încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3), întrucât nu dă posibilitatea părţii care contestă înscrisul de a-l examina în vederea stabilirii autenticităţii sale şi a corespondenţei cu realitatea a celor consemnate, împrejurare ce este de natură a compromite dreptul la un proces echitabil.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială consideră că nu se impunea sesizarea Curţii Constituţionale, întrucât nu se poate reţine incidenţa textelor legale criticate asupra fondului cauzei, culpa aparţinând apelantului care nu a înţeles să respecte dispoziţiile legale care îi ofereau posibilitatea de a determina caracterul incident al prevederilor legale cu privire la fondul cauzei. Însă, având în vedere decizia de casare pronunţată de completul de recurs, instanţa a dispus, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Instanţa nu a formulat opinie cu privire la temeinicia criticilor.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 177-183 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 177: "Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura.Moştenitorii sau urmaşii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura acestuia.";– Art. 178: "Când una din părţi declară că nu recunoaşte fie scrisul, fie semnătura, instanţa va păşi la verificarea înscrisului.Spre acest sfârşit, preşedintele instanţei va obliga pe cel căruia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie şi să semneze sub dictarea sa, părţi din înscris.Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaştere a scrisului.";– Art. 179: "Dacă instanţa, după verificarea înscrisului cu scrisul sau semnătura făcută în faţa ei sau cu alte înscrisuri, nu este lămurită, va dispune ca verificarea să se facă prin expert, obligând părţile să depună de îndată înscrisuri pentru verificare.Se primesc ca atare:1. înscrisurile autentice;2. înscrisurile private, netăgăduite de părţi;3. partea din înscris netăgăduită;4. scrisul sau semnătura făcută înaintea instanţei.Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi.Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă.";– Art. 180: "Dacă una din părţi declară că scrisul sau semnătura este falsă şi cealaltă parte nu este de faţă, instanţa va dispune înfăţişarea părţilor în persoană, la alt termen, când partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare şi va depune înscrisul pentru verificare.(2) Părţile vor fi reprezentate şi prin mandatari cu procură specială, dacă dovedesc o împiedicare bine întemeiată."; … – Art. 181: "Preşedintele va constata, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului defăimat, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau îndreptări, apoi îl va semna, spre neschimbare şi-l va încredinţa grefei, după ce va fi semnat de grefier şi de părţi.Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face arătare în procesul-verbal.";– Art. 182: "La ziua sorocită, preşedintele întreabă partea care a înfăţişat înscrisul dacă înţelege să se folosească de el.Dacă partea lipseşte, nu voieşte să răspundă sau declară că nu se mai foloseşte de înscris, acesta va fi înlăturat.Dacă partea care a defăimat înscrisul ca fals lipseşte sau nu voieşte să răspundă sau nu stăruie în declaraţie, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.";– Art. 183: "Dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie potrivit cărora părţile au dreptul la un proces echitabil.Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate referitoare la posibilitatea instanţei de judecată, în cazul în care partea căreia i se atribuie înscrisul nu recunoaşte fie scrisul, fie semnătura, de a dispune verificarea actului sub semnătură privată nu contravin dreptului părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime, de a beneficia de un proces echitabil şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil.Prevederile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.De altfel, cu privire la competenţa instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, Curtea, prin Decizia nr. 665 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, a statuat că „în ceea ce priveşte competenţa recunoscută instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenţa sa, aceasta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică. Dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate […]”.Aceste considerente reţinute de Curte în decizia menţionată sunt valabile şi în argumentarea constituţionalităţii prevederilor de lege criticate în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177-183 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Valeriu Pâciu în Dosarul nr. 23.731/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește