DECIZIE nr. 1.612 din 20 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) şi art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) şi art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana-Lenuţa Cofar şi Liviu Cofar în Dosarul nr. 2.812/177/2009 al Tribunalului Bihor – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 72D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorii acesteia solicită, în realitate, modificarea dispoziţiilor de lege criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia penală nr. 577/R din 29 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.812/177/2009, Tribunalul Bihor – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) şi art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Ana-Lenuţa Cofar şi Liviu Cofar cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă plângerea împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) şi art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât permit procurorului care a efectuat acte de urmărire penală şi a emis rezoluţia atacată în faţa judecătorului să pună concluzii în cadrul procedurii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală. Inexistenţa unei incompatibilităţi într-o atare situaţie conduce la alterarea actului de justiţie, liberul acces fiind îngrădit de interesele, sub orice formă, ale procurorului, care, după ce s-a pronunţat asupra cauzei, participă la constituirea instanţei. Consideră că sunt evidente interesele personale şi/sau profesionale ale respectivului procuror în menţinerea, prin hotărârea judecătorului, a rezoluţiei atacate.Tribunalul Bihor – Secţia penală apreciază că autorii excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită o extindere a cauzelor de incompatibilitate a procurorului, aspect care nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorii excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 199/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) şi art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 49 alin. 2, modificat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006: „Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 alin. 1 lit. b)-i) şi alin. 2 se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală, magistratului-asistent şi grefierului de şedinţă.”;– Art. 48 alin. 1 lit. d): "Judecătorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă: […] d) există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo rudă apropiată.";– Art. 278^1 alin. 5, modificat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006: „La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită, în realitate, completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul reglementării incompatibilităţii procurorului care a emis rezoluţia sau ordonanţa atacată în faţa judecătorului în a pune concluzii în cadrul procedurii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) şi art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală va fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 cu referire la art. 48 alin. 1 lit. d) şi art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana-Lenuţa Cofar şi Liviu Cofar în Dosarul nr. 2.812/177/2009 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește