DECIZIE nr. 1.611 din 26 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 şi art. 300^1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 şi art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Costea şi Vasile Călin în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Judecătoriei Iaşi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia nr. 292 din 23 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Tribunalului Iaşi, prin care s-a admis recursul şi s-a casat în parte Încheierea din 17 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Judecătoriei Iaşi, Tribunalul Iaşi – Penal Arestări Preventive a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 şi art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Costea şi Vasile Călin în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 160 şi art. 300^1 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (4), art. 124 alin. (2) şi art. 127, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece verificările referitoare la menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului încalcă principiul publicităţii care guvernează faza de judecată. De asemenea, este imperios necesar ca judecătorul, la primirea dosarului, să aibă obligaţia de a analiza mai întâi legalitatea sesizării şi abia în subsidiar pe cea a arestării.Cât priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală, se arată că acestea contravin art. 21, 24, art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece instanţele de judecată nu suspendă luarea măsurii arestării preventive atunci când se contestă tocmai legitimitatea constituţională a textelor ce constituie temei al privării de libertate.Tribunalul Iaşi opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, iar Judecătoria Iaşi a opinat că este admisibilă doar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 raportate la art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepţia vizând prevederile art. 303 alin. 6 teza a doua din acelaşi cod, fiind considerată de instanţa de fond inadmisibilă.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 303 alin. 6 teza a doua, cu denumirea marginală Suspendarea judecăţii, art. 160, cu denumirea marginală Menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului, şi art. 300^1, cu denumirea marginală Menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 303 alin. 6 teza a doua: "Instanţa suspendă judecata, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 300^2, iar dacă faţă de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 şi 145^1. Încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile.";– Art. 160: "Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării.Instanţa, în camera de consiliu, procedează potrivit art. 300^1.";– Art. 300^1: "După înregistrarea dosarului la instanţă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa menţine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5 şi 11 se aplică în mod corespunzător.Încheierea poate fi atacată cu recurs, aplicându-se dispoziţiile art. 160^a alin. 2."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 626 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 2 noiembrie 2006, şi a Deciziei nr. 1.165 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 8 ianuarie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300^1 şi art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală.Cu acele ocazii s-a statuat că "principiul liberului acces la justiţie nu echivalează cu accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul având competenţa, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, să instituie reguli de procedură deosebite, în considerarea unor situaţii speciale. Aşa fiind, nu pot fi primite criticile autorului excepţiei, în sensul că lipsa unei căi de atac împotriva soluţiei pronunţate în soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare a cauzei întemeiate pe prevederile art. 306 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală ar avea semnificaţia încălcării art. 21 din Constituţie.De altfel, instituirea, prin dispoziţiile legale criticate, a unor reguli speciale de procedură referitoare la exercitarea recursului împotriva încheierii de suspendare a cauzei, în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, cât şi la judecarea recursului în termen de 3 zile, dă expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în deplin acord, aşadar, cu exigenţele dreptului la un proces echitabil".De asemenea, Curtea a mai arătat că prin stabilirea obligaţiei instanţei ca, după înregistrarea dosarului, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, să examineze din oficiu legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării, se dă expresie prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (4), potrivit cărora "Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal", respectiv celor ale art. 23 alin. (6), potrivit cărora "În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate". Totodată, "faptul că verificările prevăzute de textul de lege criticat se realizează în camera de consiliu, fără citarea părţilor, este în deplină concordanţă cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora «Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege», şi nu aduce atingere, în niciun mod, dispoziţiilor constituţionale invocate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit alin. 4 al art. 300^1 din Codul de procedură penală, încheierea pronunţată de instanţă cu privire la menţinerea arestării preventive a inculpatului poate fi atacată cu recurs, asigurându-se în acest fel posibilitatea inculpatului de a se prevala de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil".Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv pentru prevederile art. 160 din Codul de procedură penală.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 şi art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Costea şi Vasile Călin în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește