DECIZIE nr. 1.611 din 15 decembrie 2010

privind constituţionalitatea art. 12 alin. (4) şi (5), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, astfel cum a fost modificat prin hotărârile nr. 26 şi nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputaţilor



I. Cu Adresa nr. 51/5.556 din 23 noiembrie 2010, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea formulată de 56 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC referitoare la neconstituţionalitatea art. 12 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 27/2010 privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.Autorii sesizării sunt următorii: Lucreţia Roşca, Angel Tilvăr, Marian Neacşu, Marian Ghiveciu, Cristian Rizea, Mădălin-ştefan Voicu, Gheorghe Ana, Claudiu Iulian Manda, Ion Dumitru, Florin Iordache, Sonia-Maria Drăghici, Gheoghe Ciocan, Georgian Pop, Neculai Răţoi, Petre Petrescu, Dumitru Boabeş, Dumitru Chiriţă, Valeriu Ştefan Zgonea, Dumitrescu Cristian sorin, Florentin Băloşin Gust, Antonella Marinescu, Petru Gabriel Vlase, Mihai Tudose, Doru-Claudian Frunzulică, Eugen Bejinariu, Nicolae-Ciprian Nica, Rodica Nassar, Ioan Damian, Vasile-Ghiorghe Gliga, Raul-Victor Surdu-Soreanu, Viorel Ştefan, Andrei Dolineaschi, Cornel Cristian Resmeriţă, CiprianFlorin Luca, Ioan Sorin Roman, Vasile Popeangă, Horia Teodorescu, Victor Cristea, Carmen Ileana Moldovan, Costică Macaleţi, Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz, Ion Călin, Doina Burcău, Ion Mocioalcă, Ileana Cristina Dumitrache, Matei Radu Brătianu, Florian Popa, Ioan Cindrea, Horia Grama, Ion Burnei, Marian Florian Săniuţă, Filip Georgescu, Victor Socaciu, Dan Nica, Silvestru Mircea Lup, Mircea Duşa.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 16.667 din 23 noiembrie 2010, formând obiectul Dosarului nr. 4.613 C/2010.II. Obiectul sesizării, astfel cum a fost formulat de autorii acesteia, îl constituie prevederile art. 12 alin. (4) şi (5), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 37 (cu referire însă numai la partea introductivă a acestui articol), art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin hotărârile nr. 26 şi nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputaţilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010.Textele criticate au următorul cuprins:– art. 12 alin. (4) şi (5): "(4) Deputaţii partidelor politice, formaţiunilor politice, alianţelor politice sau ai alianţelor electorale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi sau care au devenit independenţi în timpul unei legislaturi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte ori se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. (1) sau într-un grup al deputaţilor independenţi, după caz.(5) Deputaţii care au devenit independenţi în timpul unei legislaturi pot constitui un singur grup parlamentar cu respectarea alin. (6)."; … – art. 20 alin. (3): "Biroul permanent al Camerei Deputaţilor este format în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politică a Camerei Deputaţilor. În cazul constituirii unui grup de deputaţi independenţi având un număr de minimum 10 deputaţi, componenţa Biroului permanent se renegociază conform noii configuraţii politice a Camerei Deputaţilor, începând cu următoarea sesiune. Grupului parlamentar constituit din deputaţii independenţi îi poate reveni un singur reprezentant în Biroul permanent.";– art. 23 alin. (1) şi (2): "(1) Alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora potrivit configuraţiei politice iniţiale a Camerei Deputaţilor şi negocierii liderilor grupurilor parlamentare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 alin. (3).(2) În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaţilor aprobă numărul de locuri din Biroul permanent, negociat de liderii grupurilor parlamentare, aşa cum revin, pe funcţii, grupurilor parlamentare constituite potrivit configuraţiei politice iniţiale a Camerei Deputaţilor, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 alin. (3)."; … – art. 37 partea introductivă: "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare constituite conform configuraţiei politice a Camerei şi are următoarele atribuţii:";– art. 38 alin. (1): "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare hotărăşte cu majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent. Ponderea este dată de proporţia grupului parlamentar reprezentat de lider în numărul total al deputaţilor, conform configuraţiei politice a Camerei.";– art. 41 alin. (1): "Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaţilor se face cu respectarea configuraţiei politice a acesteia.";– art. 43 alin. (1): "Numărul membrilor fiecărei comisii a Camerei Deputaţilor este stabilit, prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuraţiei politice a Camerei Deputaţilor.";– art. 44: "Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componenţei uneia sau a mai multor comisii, Biroul permanent supune spre aprobare şi Camera Deputaţilor hotărăşte, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, asupra candidaturilor susţinute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuraţia politică a Camerei."III. În motivarea sesizării se susţin, în esenţă, următoarele:Dispoziţiile art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicată, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea nr. 27 din 5 octombrie 2010 a Camerei Deputaţilor, „încalcă principiul configuraţiei politice iniţiale, prevăzut de art. 64 alin. (5) din Constituţie, şi introduc regula unei configuraţii politice noi în Camera Deputaţilor, alta decât cea iniţială rezultată din alegeri, configuraţie determinată de constituirea grupului parlamentar al deputaţilor independenţi”. Se invocă în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 601 şi nr. 602 din 14 noiembrie 2005, prin care s-a statuat că prin configuraţie politică a fiecărei Camere se înţelege compunerea acesteia rezultată din alegeri, pe baza proporţiei pe care grupurile parlamentare o deţin în totalul membrilor respectivi.Dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor încalcă, în opinia autorilor sesizării, prevederile art. 61 alin. (1), art. 62, art. 64 alin. (3) şi art. 69 alin. (1) din Constituţie, prin interzicerea constituirii mai multor grupuri parlamentare de către deputaţii deveniţi independenţi în timpul unei legislaturi. Se invocă în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 45/1994, nr. 46/1994 şi nr. 196/2004, prin care s-a statuat că parlamentarul are facultatea constituţională de a adera la un grup parlamentar sau altul, de a constitui un grup parlamentar al independenţilor sau de a se declara independent faţă de toate grupurile parlamentare. Se apreciază că textul regulamentar criticat determină o îngrădire a mandatului reprezentativ al deputaţilor şi creează o situaţie de privilegiu şi discriminare între deputaţi. Astfel, „deputaţii care au devenit independenţi şi au constituit primii un grup parlamentar sunt privilegiaţi faţă de parlamentarii care ulterior au devenit independenţi şi care nu mai au dreptul de a se organiza în alt grup parlamentar al independenţilor, fiind practic obligaţi să se afilieze la grupul independenţilor anterior constituit, fără a-şi exercită propria opţiune”. Acelaşi text încalcă dreptul de asociere liberă, prevăzut de art. 40 alin. (1) din Constituţie.Se mai susţine că prevederile art. 12 alin. (4), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, neputând fi disociate de prevederile art. 12 alin. (5) din acelaşi regulament, sunt neconstituţionale pentru aceleaşi motive expuse cu referire la art. 12 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.IV. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost transmisă preşedintelui Camerei Deputaţilor, pentru a comunică punctul de vedere al Biroului permanent.Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis, cu Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 16.989 din 30 noiembrie 2010, punctul de vedere al Biroului permanent, în sensul că prevederile regulamentare ce fac obiectul sesizării nu încalcă dispoziţiile Constituţiei. Astfel, în ceea ce priveşte criticile formulate în raport de dispoziţiile art. 61 alin. (1), art. 62, art. 64 alin. (3) şi (5) şi art. 69 alin. (1) din Legea fundamentală, se arată că nu sunt motivate, respectiv se fundamentează pe conţinutul unor decizii ale Curţii Constituţionale care se referă la cu totul alte domenii constituţionale decât cele la care autorii sesizării ar dori să facă trimitere.În ceea ce priveşte invocarea încălcării, prin dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, a prevederilor art. 4 şi 16 din Constituţie, se apreciază că este neîntemeiată. Se arată în acest sens că "nu se poate înţelege susţinerea autorilor sesizării în sensul că ar trebui ca Regulamentul să poată prevedea constituirea mai multor grupuri ale independenţilor, în condiţiile în care categoria deputaţilor independenţi este una singură, iar aceştia se pot asocia într-un grup parlamentar al lor sau nu".Cu privire la dispoziţiile constituţionale care reglementează dreptul de asociere, se susţine că nu sunt incidente în cauză.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile criticate din Regulamentul Camerei Deputaţilor, prin raportare la prevederile Constituţiei României, şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:I. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor criticate din Regulamentul Camerei Deputaţilor.Obiectul sesizării îl constituie prevederile art. 12 alin. (4) şi (5), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin hotărârile nr. 26 şi nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputaţilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010.Textele constituţionale invocate în motivarea sesizării sunt cele ale art. 4 alin. (2) care reglementează criteriile egalităţii în drepturi, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 62 privind alegerea Camerelor, art. 64 alin. (3) şi (5) referitoare la organizarea grupurilor parlamentare, respectiv alcătuirea birourilor permanente şi a comisiilor parlamentare, şi ale art. 69 alin. (1) privind mandatul reprezentativ.II. Examinând sesizarea formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:1. Art. 12 alin. (4) şi (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 26/2010, reglementează în mod expres posibilitatea constituirii grupurilor parlamentare din deputaţi independenţi sau care au devenit independenţi, precum şi regula potrivit căreia deputaţii care au devenit independenţi în timpul unei legislaturi îşi pot constitui un singur grup parlamentar, cu respectarea condiţiei privind numărul minim de 10 deputaţi pentru constituire. Instituirea acestei reguli este determinată de faptul că grupurile parlamentare reprezintă structuri organizatorice ale Camerelor Parlamentului, constituite pe bază de afinitate politică. După cum nu pot exista mai multe grupuri parlamentare ale aceleiaşi formaţiuni politice, pentru că, în sine, apartenenţa la o anumită formaţiune politică este expresia acestei afinităţi, la fel nu pot exista nici mai multe grupuri parlamentare ale parlamentarilor independenţi. Acceptarea constituirii mai multor grupuri de parlamentari independenţi ar însemna, practic, eliminarea criteriului care îi defineşte ca opţiune politică şi implicit ca grup (independenţa), criteriu care nu este susceptibil de distincţii suplimentare.Contrar susţinerilor autorilor sesizării, dispoziţiile criticate nu creează privilegii sau discriminări. Dimpotrivă, acordarea dreptului de constituire a mai multor grupuri parlamentare formate din parlamentari independenţi ar avea semnificaţia instituirii unui privilegiu în favoarea acestora, câtă vreme, potrivit art. 12 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, "Deputaţii unui partid politic sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar."În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Constituţie, care consacră dreptul de asociere a cetăţenilor în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere, se constată că nu au incidenţă în cauză. Astfel, nici Parlamentul, nici Camerele sale şi nici structurile interne ale Camerelor nu sunt rezultat al dreptului de asociere. Grupurile parlamentare reunesc deputaţi sau senatori având aceeaşi concepţie politică ori concepţii înrudite şi reprezintă, în esenţă, fragmente ale unei autorităţi publice, iar nu asociaţii, în sensul juridic al termenului.Tot astfel, nu au incidenţă în cauză dispoziţiile art. 61 alin. (1) şi art. 62 din Constituţie, texte care reglementează cadrul general referitor la rolul Parlamentului şi alegerea Camerelor.Cât priveşte dispoziţiile art. 69 din Constituţie, care consacră regula mandatului reprezentativ, acestea oferă celor aleşi libertatea de a adera la un grup parlamentar sau altul, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independenţi faţă de toate grupurile parlamentare, iar nu şi pe aceea de a constitui oricâte grupuri parlamentare doresc şi în orice condiţii, sub acest aspect fiind incidente dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere".2. Cu referire la celelalte texte regulamentare criticate, se susţine că sunt neconstituţionale, deoarece introduc regula unei configuraţii politice noi în Camera Deputaţilor, alta decât cea iniţială rezultată din alegeri, ceea ce, în opinia autorilor sesizării, este în contradicţie cu sensul dat de Curtea Constituţională sintagmei "configuraţie politică", prevăzută de art. 64 alin. (5) din Constituţie.Din examinarea dispoziţiilor regulamentare modificate prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 27/2010, se constată următoarele:– potrivit art. 20 alin. (3) din Regulament, în noua redactare, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor se formează respectându-se "configuraţia politică a Camerei Deputaţilor"; textul mai stabileşte renegocierea componenţei Biroului permanent în cazul constituirii unui grup de deputaţi independenţi, începând cu următoarea sesiune, precum şi posibilitatea pentru grupul parlamentar constituit din deputaţi independenţi de a-i reveni un loc în Biroul permanent;– art. 23 alin. (1) şi (2) din Regulament, în noua redactare, referindu-se la procedura alegerii vicepreşedinţilor, secretarilor şi a chestorilor care compun Biroul permanent, respectiv la aprobarea numărului de locuri din Biroul permanent, păstrează raportarea la "configuraţia politică iniţială a Camerei Deputaţilor", precizând, totodată, că aceste operaţiuni se realizează "cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 alin. (3)";– art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulament au fost modificate în sensul că sintagma "configuraţia politică iniţială a Camerei Deputaţilor" a fost înlocuită cu sintagma de "configuraţie politică".Cu privire la aceste modificări, se observă, mai întâi, că introducerea în textele Regulamentului Camerei Deputaţilor a sintagmei "configuraţie politică", care este cuprinsă în chiar norma constituţională de referinţă, respectiv art. 64 alin. (5) din Legea fundamentală, nu poate fi calificată ca determinând, în sine, neconstituţionalitatea acestora şi nici de natură să consacre un alt sens al sintagmei constituţionale decât cel reţinut de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, invocată de autorii sesizării. Astfel, prin deciziile nr. 601/2005 şi nr. 602/2005, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005 şi, respectiv, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005, pronunţându-se, printre altele, şi cu privire la dispoziţiile din regulamentele celor două Camere care instituiau posibilitatea revocării preşedinţilor acestora, prin retragerea sprijinului politic, la cererea altui sau altor grupuri parlamentare decât grupul parlamentar care a propus alegerea lor, Curtea a statuat că „prin configuraţia politică a fiecărei Camere se înţelege compunerea acesteia rezultată din alegeri, pe baza proporţiei pe care grupurile parlamentare o deţin în totalul membrilor Camerei respective”. Curtea a mai reţinut, cu acele prilejuri, că „în virtutea configuraţiei politice izvorâte din voinţa corpului electoral se desemnează şi preşedintele Camerei Deputaţilor şi al Senatului”, precum şi faptul că „instituirea posibilităţii alegerii unui nou preşedinte dintr-un alt grup parlamentar ar avea drept consecinţă ca sancţiunea aplicată preşedintelui Camerei Deputaţilor [Senatului], revocat din funcţie, să se extindă asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui”.Spre deosebire însă de jurisprudenţa menţionată, în prezenta cauză regula impusă de art. 64 alin. (5) din Constituţie trebuie analizată prin raportare la dispoziţiile art. 64 alin. (3), respectiv art. 64 alin. (2) teza a doua din Constituţie, referitoare la organizarea grupurilor parlamentare şi la alegerea celorlalţi membri ai birourilor permanente, texte constituţionale care stabilesc reguli distincte de cea impusă de art. 64 alin. (2) teza întâi din Constituţie pentru alegerea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului.Astfel, potrivit art. 64 alin. (3) din Constituţie, "Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere". Aşadar, grupurile parlamentare nu sunt structuri obligatorii ale Parlamentului. Rezultând din uniunea voluntară a parlamentarilor, crearea grupurilor parlamentare constituie un drept, iar nu o obligaţie. Textul constituţional menţionat, referindu-se la acest drept al parlamentarilor, nu stabileşte nicio restricţie cât priveşte momentul exercitării acestuia. Prin urmare, nu este contrară Legii fundamentale constituirea, pe parcursul legislaturii, potrivit regulamentelor Camerelor şi cu respectarea Constituţiei, a unui grup parlamentar care nu a existat la începutul legislaturii, cu condiţia, desprinsă de asemenea din interpretarea normelor constituţionale, ca pe această cale să nu fie reprezentate în Parlament partide care nu au obţinut mandate la alegeri.În plus, faţă de modul de alegere a parlamentarilor pentru legislaturile anterioare (pe liste de partid), în raport cu care Curtea a admis ca fiind constituţională migraţia politică (a se vedea deciziile Curţii Constituţionale nr. 45/1994, nr. 46/1994 şi nr. 196/2004), actuala alcătuire a Parlamentului (rezultată, cel puţin în parte, din exprimarea electoratului prin votul uninominal) permite acceptarea constituirii unui grup parlamentar format din deputaţi deveniţi independenţi (ca urmare a părăsirii formaţiunii politice din care au făcut parte iniţial). Ca urmare, pe perioada mandatului parlamentar, schimbarea configuraţiei politice este posibilă, ea explicându-se – în prezent – şi prin aceea că actuala componenţă a celor două Camere reflectă voinţa electoratului de a trimite în Parlament persoane învestite prin vot uninominal şi nu liste de membri ai unui partid; or, cei aleşi în urma votului uninominal (chiar dacă au fost susţinuţi de către o formaţiune politică anume) au un mai mare grad de independenţă, ei având ca principală obligaţie susţinerea în Parlament a intereselor celor care i-au trimis acolo. Aşadar, eventuala lor migrare (de la un partid la altul sau părăsirea unei formaţiuni politice cu consecinţa dobândirii statutului de independent) nu este de natură a afecta grav interesele alegătorilor pe care îi reprezintă, ci – dimpotrivă – ea poate ilustra mai clar efectul mandatului reprezentativ pe care l-au primit şi pe care trebuie să îl îndeplinească. Configuraţia politică ce trebuie avută în vedere, în aceste condiţii, este cea de la începutul fiecărei sesiuni parlamentare şi, în urma negocierilor între grupurile parlamentare, se poate acorda un loc în biroul permanent şi grupului independenţilor, în condiţiile Regulamentului.Mutaţiile intervenite în structura grupurilor parlamentare existente, ca urmare a sciziunii ce se poate produce în cadrul partidelor reprezentate de fiecare grup sau a migraţiei parlamentarilor de la un grup la altul ori a părăsirii unui grup fără afilierea la altul, mutaţii posibile în condiţiile în care Constituţia stabileşte expres că orice mandat imperativ este nul, nu pot rămâne fără consecinţe asupra reprezentării grupurilor parlamentare în cadrul birourilor permanente. De aceea, spre deosebire de preşedinţii Camerelor, aleşi pe durata mandatului Camerelor, ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi, potrivit art. 64 alin. (2) teza a doua din Constituţie, la începutul fiecărei sesiuni, în mod corespunzător componenţei grupurilor parlamentare la momentul respectiv. Textul constituţional menţionat, într-o firească legătură cu cel al art. 69 alin. (2), asigură reflectarea, în componenţa structurilor de conducere ale Camerelor Parlamentului, a restructurărilor politice din Parlament, care, asemenea evoluţiilor politice din societate, nu pot fi oprite.Tot astfel, constituirea unui grup parlamentar al deputaţilor independenţi, pe parcursul legislaturii, în temeiul dispoziţiilor stabilite de Camera Deputaţilor prin regulamentul propriu, dispoziţii care, pentru raţiunile anterior înfăţişate, nu contravin normelor constituţionale, nu poate rămâne fără consecinţe în planul raporturilor de ordin politic şi organizatoric din cadrul Camerei, iar unul dintre aspectele esenţiale ale rolului grupurilor parlamentare în aceste raporturi îl constituie implicarea în formarea celorlalte structuri ale Camerelor Parlamentului, prin formularea de propuneri pentru alegerea componenţei birourilor permanente şi a comisiilor parlamentare.În aceste condiţii, reglementarea, prin normele criticate, a renegocierii componenţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, în cazul constituirii unui grup de deputaţi independenţi, începând cu următoarea sesiune, este menită să concilieze efectele acestei restructurări organizatorice intervenite în cadrul Parlamentului, şi care, ca o consecinţă a regulii mandatului reprezentativ, precum şi a caracterului facultativ al constituirii grupurilor parlamentare, nu poate fi sancţionată, cu rigorile decurgând din imperativul respectării configuraţiei politice la alcătuirea Biroului permanent şi a comisiilor parlamentare. De altfel, se constată că art. 23 din Regulament păstrează obligaţia menţinerii numărului de locuri din Biroul permanent, în scopul stabilirii unor reguli care să circumstanţieze fenomenul migraţiei parlamentare, configuraţia politică rămânând, în continuare, în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale, cadrul negocierii, respectiv al renegocierii. Se constată în acest sens că acelaşi text din Regulamentul Camerei Deputaţilor, referindu-se la numărul de locuri din Biroul permanent care se aprobă de către Camera Deputaţilor, se referă în mod expres la "configuraţia politică iniţială a Camerei Deputaţilor".Competenţa, atât în cazul negocierii, cât şi renegocierii, revine liderilor grupurilor parlamentare, iar eventuala modificare a componenţei Biroului permanent, ca urmare a renegocierii, se realizează "începând cu următoarea sesiune". Această din urmă dispoziţie, cuprinsă în art. 20 alin. (3) teza a doua din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vizează menţinerea stabilităţii politice a Parlamentului, ca şi aceea cuprinsă în art. 20 alin. (3) teza finală din acelaşi regulament, potrivit căreia "Grupului parlamentar constituit din deputaţii independenţi îi poate reveni un singur reprezentant în Biroul permanent".Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. c) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constată că prevederile art. 12 alin. (4) şi (5), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, astfel cum au fost modificate prin hotărârile nr. 26 şi nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputaţilor, nu contravin dispoziţiilor constituţionale.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică preşedintelui Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la data de 15 decembrie 2010 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește