DECIZIE nr. 1.606 din 26 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emanoil Alexandru Săvoiu în Dosarul nr. 4.282/317/2007 al Tribunalului Gorj – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în conformitate cu jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, de pildă Decizia nr. 311/2001 şi Decizia nr. 124/2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.282/317/2007, Tribunalul Gorj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Emanoil Alexandru Săvoiu într-o cauză privind soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă ca perimată plângerea introdusă de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat stabileşte ca moment al curgerii termenului pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii de constatare a perimării data pronunţării, şi nu a comunicării hotărârii, ceea ce lipseşte partea absentă de la dezbateri şi pronunţare de posibilitatea efectivă de exercitare a căii de atac, ultima posibilă în apărarea unui drept pretins vătămat. Chiar dacă în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale s-a reţinut că legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiţii de formă, fără însă ca aceste reglementări să aducă atingere substanţei dreptului sau să-l lipsească de efectivitate, autorul excepţiei consideră că textul de lege atacat apare ca fiind de un formalism rigid şi lipsit de suport raţional şi aduce atingere chiar substanţei dreptului la exercitarea unei căi de atac.Tribunalul Gorj – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că prevederile art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, fiind conforme dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare."În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 24 – Dreptul la apărare şi ale art. 129 – Folosirea căilor de atac.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă au mai fost examinate pe calea controlului de constituţionalitate.Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 21 alin. (2) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2002, a reţinut că aceste dispoziţii, „care prevăd calea de atac a recursului împotriva hotărârii care constată perimarea şi condiţiile folosirii acestei căi de atac, nu numai că nu contravin textului constituţional invocat, ci, dimpotrivă, constituie tocmai o reglementare a exercitării dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime, drept fundamental prevăzut la art. 21 din Constituţie.” Cu acelaşi prilej, Curtea a mai arătat că aceeaşi prevedere legală nu încalcă nici dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie, întrucât, potrivit art. 252 alin. (1), părţile sunt încunoştinţate din timp despre judecată şi, prin urmare, au posibilitatea de a-şi exercită dreptul la apărare. Totodată, cu privire la art. 129 din Legea fundamentală, referitor la folosirea căilor de atac, Curtea a mai statuat că acest text conferă legiuitorului ordinar atribuţia exclusivă de a stabili condiţiile legale de exercitare a căilor de atac, o asemenea reglementare fiind, deci, de nivelul legii, şi nu al Constituţiei. De altfel, a mai menţionat Curtea în aceeaşi decizie, Codul de procedură civilă prevede şi alte situaţii, cum ar fi art. 582 referitor la recursul împotriva ordonanţei preşedinţiale, în care termenul de recurs curge de la pronunţarea hotărârii pentru părţile citate, şi de la comunicare, pentru părţile care nu au fost citate.Deoarece, faţă de criticile examinate prin decizia indicată, nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emanoil Alexandru Săvoiu în Dosarul nr. 4.282/317/2007 al Tribunalului Gorj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește