DECIZIE nr. 1.594 din 26 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Arghil Chiorean în Dosarul nr. 759/337/2008 al Judecătoriei Zalău.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 759/337/2008, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Arghil Chiorean într-o cauză având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică numai celor ce săvârşesc infracţiuni de evaziune fiscală şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, acoperă integral prejudiciul cauzat din moment ce constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare, existând astfel posibilitatea ca primul termen de judecată să nu coincidă cu momentul la care se depune constituirea de parte civilă, devenind astfel imposibilă achitarea prejudiciului.De asemenea, se consideră că prevederile art. 10 din Legea nr. 241/2005 sunt discriminatorii şi pentru faptul că se aplică doar dacă prejudiciul este acoperit de inculpat, nu şi în cazul în care acesta ar fi acoperit de partea responsabilă civilmente. Mai mult, se apreciază că textul criticat este discriminatoriu şi în raport cu anumite categorii de învinuiţi sau inculpaţi, precum cei care au obţinut restituirea cauzei la procuror, cei care au obţinut casarea hotărârii instanţei de fond şi rejudecarea ei de către aceeaşi instanţă, cei care au fost trimişi în judecată şi care au avut primul termen de judecată înainte de intrarea în vigoare a art. 10 din Legea nr. 241/2005 sau celor cărora li s-a prezentat materialul de urmărire penală înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005.Judecătoria Zalău apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. În realitate, critica de neconstituţionalitate se circumscrie numai art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, text cu privire la constituţionalitatea căruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează a se pronunţa. Astfel, dispoziţiile criticate au următorul cuprins:"(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în repetate rânduri s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea textului art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 în raport cu critici similare de constituţionalitate. Astfel, prin deciziile nr. 1.053 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, nr. 802 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, nr. 1.084 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, Curtea a statuat că legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă.Totodată, principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea săvârşită este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat.De asemenea, pentru a evita discriminările ce se pot naşte între inculpaţi cu privire la aplicarea textului art. 10 alin. (1) din lege în funcţie de data primului termen de judecată, în acord cu Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, primul termen de judecată poate fi considerat cel imediat următor datei intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal.Mai mult, învinuitul sau inculpatul, după caz, are posibilitatea să achite integral prejudiciul cauzat fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecăţii până la primul termen de judecată. Cuantumul prejudiciului cauzat este cel care rezultă din actele dosarului, şi anume din rechizitoriu sau din actele financiar-contabile existente la dosar.Neintervenind elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Distinct de cele de mai sus, se reţine că susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia textul criticat se aplică doar dacă prejudiciul este acoperit de inculpat, nu şi în cazul în care acesta ar fi acoperit de partea responsabilă civilmente, este o chestiune ce ţine de aplicarea şi interpretarea legii. În fine, critica autorului excepţiei în sensul că textul este discriminatoriu în privinţa unor categorii de învinuiţi sau inculpaţi, se reţine că instanţa de contencios constituţional este legiuitor negativ, şi nu unul pozitiv care să poată extindă aplicarea textului criticat şi cu privire la alte categorii de persoane. Mai mult, aspectele învederate cu privire la aplicarea textului de lege cu privire la învinuiţi sau inculpaţi cărora li s-a prezentat materialul de urmărire penală sau care au avut primul termen de judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005 sunt probleme deja soluţionate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 932 din 14 decembrie 2006, precitată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Arghil Chiorean în Dosarul nr. 759/337/2008 al Judecătoriei Zalău.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește