DECIZIE nr. 1.593 din 9 decembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, precum şi a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, precum şi a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicată de Nicolae Maxim în Dosarul nr. 28.762/197/2009 al Judecătoriei Braşov.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 28.762/197/2009, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, precum şi a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicată de Nicolae Maxim.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 contravin dispoziţiilor „art. 115 alin. (1) din Constituţia României (2003) […]. Or, art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţia României (2003) ne arată că infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează numai prin lege organică. Aşadar, Guvernul nu putea să legifereze în domeniul stabilirii unei infracţiuni şi al pedepsei aplicabile acesteia. De precizat că în Constituţia României (2001) în vigoare la data emiterii Ordonanţei nr. 96/1998 existau aceleaşi reglementări constituţionale”.Totodată, atât dispoziţiile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, cât şi dispoziţiile art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece, de vreme ce preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior variază de la un an la altul, atunci 2 cetăţeni care au sustras în ani diferiţi aceeaşi cantitate de masă lemnoasă vor primi pedepse diferite după cum oscilează valoarea de referinţă a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.În sfârşit, prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi dispoziţiilor art. 6, 7 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin aceea că, introducând o discriminare patrimonială în modul de încadrare şi sancţionare a unei infracţiuni, se înfrânge noţiunea de proces echitabil, cu atât mai mult cu cât normele contestate nu sunt suficient de clare şi previzibile încât să permită autorilor faptelor incriminate o înţelegere deplină a acestora.Judecătoria Braşov opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, precum şi dispoziţiile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 28 august 2008, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003.Cât priveşte dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998, se constată că aceasta a fost abrogată prin art. 139 lit. b) din Legea nr. 46/2008.Dispoziţiile art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 au următorul conţinut:– Art. 108: "(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se sancţionează după cum urmează:a) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei; … b) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăşeşte limita prevăzută la lit. a); … c) cu închisoare de la 2 ani la 6 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei; … d) cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei. … (2) Maximul pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări: … a) de două sau mai multe persoane împreună; … b) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă; … c) în timpul nopţii; … d) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional. … (3) În cazul în care infracţiunile prevăzute la alin. (1) au fost săvârşite cu ştirea sau cu acordul personalului silvic, nivelul minim valoric al prejudiciului pentru calificarea faptei ca infracţiune silvică se stabileşte la o valoare de 2,5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei. … (4) Tentativa se pedepseşte."; … – Art. 110: "(1) Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune şi se sancţionează după cum urmează:a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; … b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depăşeşte valoarea prevăzută la lit. a); … c) cu închisoare de la 2 ani la 6 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de peste 20 până la 50 de ori inclusiv mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; … d) cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depăşeşte de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. … (2) Maximul pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări: … a) de două sau mai multe persoane împreună; … b) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă; … c) în timpul nopţii; … d) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la domeniul legilor organice, art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativă, precum şi ale art. 6, 7 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece întreaga Ordonanţă a Guvernului nr. 96/1998 a fost abrogată prin art. 139 lit. b) din Legea nr. 46/2008 şi, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti […] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare […]”. Împrejurarea că textul poate fi sau nu incident într-o anumită cauză ca urmare a aplicării art. 13 din Codul penal nu are relevanţă asupra competenţei Curţii Constituţionale, care, ţinută fiind de o cauză expresă de inadmisibilitate, nu poate proceda la examinarea excepţiei pe fondul său.2. Din examinarea dispoziţiilor art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008, cuprinse în titlul VI „Răspunderi şi sancţiuni”, Curtea constată că acestea prevăd elementele constitutive ale infracţiunilor pe care le reglementează. În plus, art. 121 din Codul silvic menţionează că „Prevederile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală”. Faţă de aceste dispoziţii legale, nu se poate susţine că legea nu întruneşte toate condiţiile de previzibilitate şi accesibilitate. Dimpotrivă, examinarea textelor de lege criticate prin excepţia de neconstituţionalitate scoate în evidenţă că acestea definesc în măsură suficientă infracţiunile pe care le prevăd, descriind comportamentul ilegal incriminat şi stabilind în mod expres pedepsele aplicabile. Este adevărat că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit, în baza art. 123 din Codul silvic, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, dar această determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică, în acord cu art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, iar evaluarea pagubelor are la bază criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contravenţii sau infracţiuni).Aşadar, determinarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se realizează în baza unor criterii obiective şi legale, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreţionare ce ar putea duce la încălcarea principiului legalităţii incriminării. În plus, nu poate fi primită nici critica autorului potrivit căreia prevederile contestate afectează principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii, deoarece stabilirea valorii materialului lemnos sustras se face raportat la o limită minimă şi maximă faţă de preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Or, chiar dacă valoarea acestui preţ oscilează de la an la an, limitele minime şi maxime (de exemplu, de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare) care sunt determinante în stabilirea pedepselor vor fi aceleaşi. Altfel spus, existenţa infracţiunilor silvice este condiţionată nu de valoarea, ci de volumul masei lemnoase extrase. În felul acesta se dă satisfacţie deplină principiului legalităţii incriminării şi se elimină arbitrarul în calificarea juridică a infracţiunilor silvice.În sfârşit, nu poate fi primită nici critica referitoare la imposibilitatea subiecţilor activi de a cunoaşte exigenţele incriminatoare, prin aceea că legea utilizează un limbaj tehnic şi greu accesibil destinatarilor săi, deoarece textele contestate au o redactare cu un înţeles univoc, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. De altfel, prin Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove contra Marii Britanii, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă, care înglobează atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în condiţiile speţei, circumstanţele care pot rezultă dintr-un act determinat. Or, nu se poate susţine că dispoziţiile legale criticate sunt private de o astfel de cerinţă, deoarece acestea nu fac altceva decât să incrimineze infracţiunile de furt de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional sau de tăiere, rupere, distrugere, degradare ori scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia.Aşa fiind, câtă vreme previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme sunt asigurate, destinatarul acesteia este obligat să îşi modeleze conduita în mod corespunzător.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicată de Nicolae Maxim în Dosarul nr. 28.762/197/2009 al Judecătoriei Braşov.2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește