Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 65 din 26 ianuarie 2011
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală
Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarieta Safta – prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Florica Georgescu în Dosarul nr. 1.532/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia penală.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, asistat de avocat Ion Costin, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială la dosar.Având cuvântul, autorul excepţiei, prin avocat, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, expunând, pe larg, considerentele care fundamentează temeinicia acesteia. Depune concluzii scrise la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.532/4/2010, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Florica Georgescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate restricţionează accesul la justiţie, "astfel că sunt înlăturate cazurile privind soluţiile de neîncepere a urmăririi penale, în care instanţele au respins plângerea în baza art. 278^1 din Codul de procedură penală şi ulterior s-au descoperit fapte sau împrejurări noi." Se creează o situaţie discriminatorie în sensul că unii justiţiabili pot avea posibilitatea de a formula cerere de revizuire, alţii fiind excluşi de la beneficiul acestei căi de atac.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că nu este îngrădit accesul liber la justiţie şi nici nu se creează o situaţie discriminatorie justiţiabililor, întrucât calea de atac a revizuirii are scopul de a anula o hotărâre definitivă care conţine erori de fapt; în consecinţă, descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. De altfel, hotărârile judecătoreşti prin care se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare."Art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală prevede că "Revizuirea poate fi cerută când:a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;". … În susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 576 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007 şi Decizia nr. 1.461 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 25 noiembrie 2009, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate invocate.Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Aceste dispoziţii constituţionale conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul reglementării privind hotărârile judecătoreşti supuse revizuirii. Nu se aduce astfel atingere liberului acces la justiţie, întrucât, aşa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudenţa sa, liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i, aşa cum s-a arătat, legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementând o cale de atac extraordinară împotriva hotărârilor judecătoreşti, nu îngrădesc, ci permit liberul acces la justiţie, în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.În considerentele deciziilor pronunţate, referindu-se la critici similare celor formulate în prezenta cauză, care pun în discuţie soluţiile prin care instanţele resping plângerile în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală, Curtea s-a referit şi la soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţiile Unite în şedinţa din 19 martie 2007, când prin Decizia nr. XVII s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Florica Georgescu în Dosarul nr. 1.532/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta––-