DECIZIE nr. 1.592 din 13 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorlulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepţie invocată de Maria Klein în Dosarul nr. 31.397/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.197D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în domeniul legilor reparatorii, legiuitorul are deplina competenţă de a reglementa destinatarii acestor măsuri.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia civilă din 19 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 31.397/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepţie invocată de Maria Klein într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care s-a confirmat respingerea de către autorităţile administrative a unei cereri de acordare a măsurilor compensatorii, formulată în temeiul art. 1 din actul normativ criticat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat creează o discriminare între moştenitorii cetăţenilor români prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, în sensul că numai acei moştenitori ce deţin cetăţenia română sunt îndreptăţiţi să primească compensaţii ori despăgubiri pentru bunurile imobile cedate Bulgariei, ce au aparţinut autorului lor. Se susţine că textul de lege criticat contravine garantării constituţionale a dreptului la moştenire, cu atât mai mult cu cât, potrivit dreptului comun, instituţia succesiunii legale are caracter general, toţi moştenitorii unei persoane decedate având aptitudinea de a beneficia de drepturile ce existau în patrimoniul lui de cuius la momentul deschiderii succesiunii. În opinia autoarei excepţiei, sunt încălcate şi prevederile art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, care garantează creanţele asupra statului, de vreme ce dreptul la despăgubiri instituit prin textul de lege criticat este un drept de creanţă, transferat cu titlu universal din patrimoniul persoanei decedate în patrimoniul moştenitorilor, în momentul deschiderii succesiunii. Mai mult, contrar principiului constituţional al egalităţii în drepturi, tratamentul juridic diferenţiat instituit prin textul de lege criticat, ce restricţionează accesul cetăţenilor străini la dreptul la despăgubiri, acordând acest beneficiu numai celor ce deţin cetăţenia română, nu este justificat de o situaţie diferită în care aceştia s-ar regăsi, având în vedere că toţi sunt moştenitori ai aceluiaşi autor.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat instituie o discriminare nejustificată, pe criteriul cetăţeniei, între moştenitorii fostului titular ai unei creanţe împotriva statului român, contravenind dreptului de proprietate şi dreptului la moştenire, astfel cum sunt consacrate în Constituţie şi în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Arată că, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în Decizia nr. 312 din 19 noiembrie 2002, dreptul de creanţă pentru despăgubirile datorate de statul român foştilor proprietari prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, a intrat în patrimoniul acestora la data intrării în vigoare a acestuia. Prin urmare, foştii proprietari aveau capacitatea de a dispune de acest drept de creanţă prin acte pentru cauză de moarte. Or, adaugă instanţa de judecată, dispoziţiile art. 46 din Constituţie garantează dreptul la moştenire, fără nicio distincţie, astfel încât foştii proprietari aveau capacitatea de a dispune de dreptul de creanţă pentru cauză de moarte, indiferent de cetăţenia succesorului. Mai mult, se arată că, din perspectiva art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, orice drept de creanţă este o valoare patrimonială ce intră sub incidenţa art. 1 din Primul Protocol la Convenţie, astfel că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel, compensaţiile acordate acestora sunt în temeiul şi în condiţiile legii, prevederile art. 1 din actul normativ criticat instituind categoriile de persoane îndreptăţite a formula cererile de acordare a despăgubirilor, respectiv cetăţenii români. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii şi scopul declarat al acesteia prin însuşi titlul său, soluţia instituită reprezintă opţiunea legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie şi cu finalitatea reparatorie a legii.Pe de altă parte, actul normativ criticat are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de persoane îndreptăţite. Prin urmare, nu se pot invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 9/1998, garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate în favoarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, câtă vreme aceasta nu este titular al acestui drept, ce urmează a se naşte ulterior. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, garanţia pe care o instituie art. 46 din Legea fundamentală se referă exclusiv la drepturi de moştenire legal existente. În ceea ce priveşte invocarea art. 53 din Constituţie, Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat nu instituie o restrângere a exerciţiului unor drepturi fundamentale, ci doar prevede destinatarii compensaţiilor acordate prin lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007, potrivit cărora:"(1) Cetăţenii români prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensaţiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parţial compensaţii ori despăgubiri pentru bunurile imobile – construcţii şi terenuri – pe care le aveau în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac şi floarea-soarelui, precum şi pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi.(2) De prevederile alin. (1) beneficiază şi cetăţenii români, moştenitori legali ai foştilor proprietari. … (3) Beneficiază de prevederile alin. (1) şi cetăţenii români prejudiciaţi în urma imigrării facultative sau obligatorii prevăzute la art. III din tratat, din alte judeţe ale Bulgariei decât judeţele cedate, Durostor şi Caliacra." … În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 46 – Dreptul la moştenire, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii organice.Examinând excepţia, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 9/1998, cetăţenii români prejudiciaţi prin transferul de teritoriu şi schimbul de populaţie intervenit în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi moştenitorii legali sau testamentari ai acestora, (potrivit interpretării date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 312 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003), au fost îndreptăţiţi, cu respectarea termenelor legale, să solicite compensaţii pentru bunurile imobile – construcţii şi terenuri – pe care le aveau în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra, cedate Bulgariei.Conform art. 1 alin. (2) din actul normativ criticat, au dreptul la compensaţiile prevăzute de Legea nr. 9/1998 şi moştenitorii foştilor proprietari, legiuitorul prevăzând in terminis că acest beneficiu revine numai moştenitorilor ce deţin cetăţenia română, la data intrării în vigoare a acestei legi.Examinând actul normativ criticat, Curtea constată că legiuitorul a instituit următoarele condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a putea beneficia de măsurile compensatorii, şi anume: calitatea de fost proprietar care nu a primit sau a primit doar parţial compensaţii ori despăgubiri, deţinerea cetăţeniei române la data introducerii cererii, iar bunurile pentru care se solicită despăgubirile să fi făcut obiectul tratatului menţionat, şi anume construcţii şi terenuri cedate Bulgariei, recoltele neculese de porumb, bumbac şi floarea-soarelui, precum şi pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi.În legătură cu susţinerile autoarei excepţiei, Curtea constată că, având în vedere obiectul de reglementare al legii – acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar – aşa cum reiese încă din titlul acesteia, precum şi domeniul special de reglementare, şi anume măsuri reparatorii, reglementarea condiţiilor de acordare a acestora, sub aspectul persoanelor îndreptăţite, reprezintă o opţiune a legiuitorului, pe deplin constituţională, conform art. 16 şi art. 46 din Legea fundamentală.Astfel, aşa cum a reţinut Curtea în Decizia nr. 1.002 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevăd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate privată de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale.În prezenta cauză, Curtea constată că Legea nr. 9/1998 este o lege specială, care îi are ca destinatari doar pe cetăţenii români, fiind o concretizare a condiţiilor speciale prin care se poate dobândi un drept de creanţă asupra statului român de către foştii proprietari, cetăţeni români prejudiciaţi prin transferul de teritoriu intervenit în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi de către moştenitorii legali sau testamentari ai acestora, care au calitatea de cetăţeni români la data formulării cererii de acordare a măsurilor compensatorii prevăzute de lege.Pe de altă parte, Curtea constată că nu se poate invoca garantarea şi ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate în persoana autoarei excepţiei, câtă vreme aceasta nu este titulara dreptului de creanţă instituit prin actul normativ criticat, neîndeplinind condiţia specială a deţinerii cetăţeniei române.Întrucât nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepţie invocată de Maria Klein în Dosarul nr. 31.397/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește