DECIZIE nr. 1.587 din 9 decembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1-91^3 din Codul de procedură penală cu referire la art. 228 din acelaşi cod, a dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, şi a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1-91^3 din Codul de procedură penală cu referire la art. 228 din acelaşi cod, a dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Alexandru Crişan în Dosarul nr. 5.135/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei Alexandru Crişan şi doamna traducător autorizat de limba germană Cristina Dumitru desemnată în cauză. Se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia şi depune concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.135/3/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^1-91^3 din Codul de procedură penală cu referire la art. 228 din acelaşi cod, a dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, şi a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Alexandru Crişan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 contravin prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. l), art. 74, art. 108, art. 116, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Dispoziţiile art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 78/2000 şi dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 contravin prevederilor constituţionale ale art. 20, art. 26, art. 27 şi art. 28, precum şi celor ale art. 6 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Dispoziţiile art. 91^1-91^3 din Codul de procedură penală cu referire la art. 228 din acelaşi cod contravin prevederilor constituţionale ale art. 20, art. 21 alin. (3), art. 53 şi art. 148, precum şi ale art. 6 paragraful 1, art. 7, art. 8, art. 14 şi art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În esenţă, se arată că prin înfiinţarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie se instituie un organism paralel instituţiei constituţionale a Ministerului Public.De asemenea, celelalte prevederi permit dispunerea unor măsuri specifice procesului penal în afara acestuia, întrucât este posibilă interceptarea convorbirilor telefonice înainte de începerea urmăririi penale împotriva unei persoane.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 91^1-91^3 din Codul de procedură penală – Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, Organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea, Certificarea înregistrărilor şi dispoziţiile art. 228 din acelaşi cod cu denumirea marginală Începerea urmăririi penale.Obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, aşa cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 21 şi 22 din cartea II, titlul I din Legea nr. 161/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, şi care au următorul conţinut:– Art. 26 din Legea nr. 78/2000: „Secretul bancar şi cel profesional, cu excepţia secretului profesional al avocatului exercitat în condiţiile legii, nu sunt opozabile procurorului, după începerea urmăririi penale, şi nici instanţei de judecată. Datele şi informaţiile solicitate de procuror sau de instanţa de judecată se comunică la cererea scrisă a procurorului, în cursul urmăririi penale, sau a instanţei, în cursul judecăţii.”;– Art. 27 din Legea nr. 78/2000: „(1) Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute în prezenta lege, în scopul strângerii de probe sau al identificării făptuitorului, procurorul poate să autorizeze motivat, pe o durată de cel mult 30 de zile:a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora; … b) punerea sub supraveghere sau interceptarea comunicaţiilor; … c) accesul la sisteme informaţionale; … d) comunicarea de înscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile. … (2) Pentru motive temeinice autorizarea prevăzută la alin. (1) poate fi prelungită, în aceleaşi condiţii, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata maximă a măsurilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) autorizate este de 4 luni. … (3) În cursul judecăţii, instanţa poate dispune prelungirea măsurilor prevăzute la alin. (1), prin încheiere motivată. … (4) Dispoziţiile art. 911-915 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător." … Art. 28 din Legea nr. 78/2000 a fost abrogat prin art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.În sfârşit, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, modificat prin art. IV pct. 12 al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, şi prin art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aşa cum a fost modificat prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care au următorul conţinut:– Art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002:"(1) Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârşirea uneia dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în scopul strângerii de probe sau al identificării făptuitorului, pot fi dispuse următoarele măsuri:a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora; … b) punerea sub supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comunicaţiilor; … c) accesul la sisteme informaţionale. … (2) Măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) pot fi dispuse de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pe o durată de cel mult 30 de zile. Pentru motive temeinice aceste măsuri pot fi prelungite de procuror prin ordonanţă motivată, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata maximă a măsurilor dispuse este de 4 luni. … (3) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi dispusă de judecător, potrivit dispoziţiilor art. 911-916 din Codul de procedură penală care se aplică în mod corespunzător. … (4) Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot dispune să li se comunice înscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile, în condiţiile prevăzute la alin. (1)." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 20, art. 26, art. 27, art. 28, art. 21 alin. (3), art. 53, art. 148, art. 73 alin. (3) lit. l), art. 74, art. 108, art. 116, precum şi ale art. 6, art. 7, art. 8, art. 14 şi art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 91^1-91^3 din Codul de procedură penală, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, precum şi ale art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 316 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, şi Deciziei nr. 560 din 6 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 10 august 2006, Curtea Constituţională a statuat că transformarea fostului Parchet Naţional Anticorupţie în noua Direcţie Naţională Anticorupţie, ca structură specializată în cadrul Ministerului Public, s-a impus ca un imperativ desprins, pe de o parte, din raţiuni de conformitate cu Legea fundamentală, impuse la rândul lor de Decizia Curţii Constituţionale nr. 235 din 5 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 31 mai 2005, definitivă şi general obligatorie, şi, pe de altă parte, din necesitatea îmbunătăţirii activităţii acestei structuri.Totodată, Curtea a mai statuat că "interceptările şi înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată […]”.De asemenea, "nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 28 şi 53, deoarece înseşi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societăţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţări şi de a supraveghea elementele subversive ce acţionează pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securităţii naţionale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârşirii de infracţiuni".Totodată, Curtea a arătat că anumite aspecte invocate într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate nu constituie o problemă de constituţionalitate, sens în care a reţinut că "nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicării unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale".De asemenea, Curtea Constituţională, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, a statuat că acestea „se constituie în norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt stabilite prin lege. Prevederile legale contestate, fără a avea semnificaţia unei încălcări a secretului corespondenţei, corespund cerinţelor constituţionale prevăzute la alin. (1) al art. 53, potrivit cărora exercitarea dreptului poate fi restrânsă dacă se impune pentru desfăşurarea instrucţiei penale şi apărarea ordinii publice, cu respectarea alin. (2) al aceluiaşi articol.”Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 228 din Codul de procedură penală şi ale art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 78/2000.În ceea ce priveşte celelalte prevederi constituţionale şi internaţionale invocate în susţinerea excepţiei, Curtea constată că autorul excepţiei nu a arătat în concret în ce constă contrarietatea prevederilor legale criticate cu acestea. Aşa fiind, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorului pentru a face, în consecinţă, o analiză de conformitate.În sfârşit, Curtea constată că dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 78/2000 nu mai sunt în vigoare, fiind, potrivit art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, abrogate începând cu data de 1 septembrie 2002. Aşa fiind, în acord cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, această excepţie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1-91^3 din Codul de procedură penală cu referire la art. 228 din acelaşi cod, a dispoziţiilor art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Alexandru Crişan în Dosarul nr. 5.135/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește