DECIZIE nr. 1.583 din 7 decembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cristian Ionuţ Chermet în Dosarul nr. 667/295/2009 al Judecătoriei Sânnicolau Mare.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 667/295/2009, Judecătoria Sânnicolau Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Excepţia a fost ridicată de inculpatul Cristian Ionuţ Chermet într-o cauză penală pusă în mişcare din oficiu pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile privind circulaţia pe drumurile publice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, art. 22 alin. (1) şi (2) şi art. 23 alin. (11), precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În acest sens arată, în esenţă, că recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deoarece se face prin înţepătură cu seringa, este un procedeu traumatizant care aduce atingere integrităţii fizice a persoanei. De asemenea, susţine că prin reglementarea criticată se consideră "ab initio" că şoferul este un infractor pe baza unei simple suspiciuni a agentului constatator că un conducător auto ar fi sub influenţa băuturilor alcoolice, instituindu-se astfel o prezumţie legală absolută de vinovăţie a conducătorului auto care refuză să se supună recoltării probelor biologice. În fine, autorul excepţiei apreciază că legiuitorul creează, prin reglementarea criticată, un tratament discriminatoriu pentru persoana care se sustrage de la recoltarea de probe biologice în raport cu persoana care în mod efectiv a consumat băuturi alcoolice şi are în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare decât limita legală.Judecătoria Sânnicolau Mare consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006 şi, ulterior, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, dispoziţii care au următorul cuprins: „Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.”În esenţă, critica de neconstituţionalitate a acestui text se bazează pe susţinerea că obligarea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică şi la interzicerea torturii sau unui tratament inuman ori degradant şi ale art. 23 alin. (11) privitoare la prezumţia de nevinovăţie, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate în cauză au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici similare, atât cu prilejul analizării art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară republicării, cât şi ulterior republicării ordonanţei de urgenţă, când a primit o nouă numerotare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 456 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005, Curtea a reţinut critica drept neîntemeiată, întrucât „incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori de medicamente cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat, precum şi a altor fapte prin care este pusă în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, reprezintă incriminări-obstacol prin care este sancţionată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulaţie, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieţi omeneşti, vătămări ale integrităţii corporale şi ale sănătăţii persoanei, precum şi distrugeri de valori materiale). De aceea s-a impus incriminarea prevăzută la alin. (4) al art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, fiind sancţionată împiedicarea constatării faptei de conducere sub influenţa alcoolului, realizată prin sustragerea conducătorului auto de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei”. De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a mai stabilit că „este adevărat că un segment de populaţie suferă de un sindrom alergic sever la orice tratament injectabil, care însă se deosebeşte de simplele fobii sau temeri invocate de autorul excepţiei. Analizând însă prevederile art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se constată că nici măcar acestora nu li se încalcă dreptul la integritate fizică şi psihică, întrucât se incriminează nu numai sustragerea de la recoltarea probelor biologice, ci şi sustragerea de la «testarea aerului expirat», care în mod evident nu aduce atingere integrităţii persoanei. Tocmai având în vedere aceste împrejurări, precum şi evoluţia şi modernizarea modalităţilor de stabilire a alcoolemiei, noua reglementare rutieră introduce şi metoda «testării aerului expirat», de către poliţia specializată, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat potrivit legii [art. 80 alin. (1) din ordonanţă], astfel încât incriminarea din art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 195/2002 este constituţională, neaducând atingere dreptului garantat de art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală. Este de observat că, atunci când conducătorul auto este testat cu un mijloc tehnic certificat, poate solicita şi recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei [art. 80 alin. (2) din ordonanţă].”În legătură cu recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, s-a reţinut, totodată, că aceasta "nu poate fi considerată ca o supunere la «tortură», «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituţie, cât şi de art. 1 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin Legea nr. 19/1990. Din această perspectivă, «recoltarea probelor biologice» nu este un «act prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice», condiţie impusă de convenţia menţionată pentru definirea termenului «tortură». Totodată, în mod evident, recoltarea probelor biologice nu reprezintă o «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise, de asemenea, prin alin. (2) al art. 22 din Constituţie.”Cu privire la critica de neconstituţionalitate formulată prin invocarea încălcării prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovăţie, Curtea a constatat prin aceeaşi decizie că este neîntemeiată, deoarece, "până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată, neinstituindu-se nicio prezumţie de vinovăţie a inculpatului trimis în judecată în temeiul acestor dispoziţii".În sfârşit, prin decizia menţionată s-a constatat că "nu poate fi reţinută nici susţinerea autorului excepţiei în sensul că recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ar însemna obligarea conducătorului auto de a contribui la producerea unei probe împotriva lui însuşi, într-adevăr, textul de lege criticat ca fiind neconstituţional nu creează o prezumţie de vinovăţie şi nu implică o constrângere a celui în cauză de a se supune la recoltarea de probe biologice.Cu privire la acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa că dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, «nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obţinute de la acuzat recurgând la puteri coercitive care există independent de voinţa suspectului, de exemplu documente ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge şi de urină, ca şi de ţesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului» (cazul Saunders împotriva Regatului Unit, 1996)."De asemenea, prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, Curtea a respins o excepţie cu acelaşi obiect, reţinând că textul criticat nu încalcă dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Constituţie.Soluţiile Curţii Constituţionale pronunţate în deciziile menţionate, precum şi considerentele care au stat la baza acestora îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente noi de natură a schimba această jurisprudenţă.În ceea ce priveşte invocarea, în cauza de faţă, a încălcării prevederilor art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Curtea constată că, întrucât nu se încalcă principiul constituţional al prezumţiei de nevinovăţie, aşa cum s-a mai arătat, nu se pune problema încălcării celor două texte din documentele internaţionale menţionate.În fine, Curtea nu poate reţine nici lezarea, prin textul de lege criticat, a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici a dreptului la un proces echitabil. Pretinsa încălcare a acestora nu poate fi reţinută, întrucât cel în cauză are deplina libertate de a uza, fără nicio îngrădire, de toate garanţiile ce caracterizează aceste drepturi.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cristian Ionuţ Chermet în Dosarul nr. 667/295/2009 al Judecătoriei Sânnicolau Mare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește