DECIZIE nr. 1.581 din 19 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Sergiu Niţă şi Elena-Emilia Niţă în Dosarul nr. 15.982/300/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal răspund autorii excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Autorii excepţiei solicită admiterea acesteia pentru motivele expuse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă, având în vedere faptul că prevederile de lege criticate au fost abrogate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din data de 7 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 15.982/300/2006, Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Sergiu Niţă şi Elena-Emilia Niţă într-o cauză având ca obiect o acţiune în revendicare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, faptul că prevederile criticate nu îndeplinesc condiţiile de accesibilitate şi previzibilitate consacrate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Rotaru contra României, 2000 şi Sunday Times contra Regatului Unit, 1979). Totodată, susţin că statul avea obligaţia de a menţine un just echilibru între interesele celor două categorii de proprietari, respectiv foştii proprietari şi cumpărătorii de bună-credinţă ai imobilelor, fără a discrimina vreuna dintre cele două categorii.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 2 alin. (2) nu au ca efect constituirea sau reconstituirea unui nou drept de proprietate, prin actul administrativ ce se emite având loc doar o recunoaştere a dreptului de proprietate al celui deposedat abuziv. Reţine ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Păduraru contra României, 2005, respectiv faptul că persoanei căreia statului i-a preluat fără titlu imobilul i se recunoaşte explicit şi retroactiv supravieţuirea dreptului şi că, în acest caz, "…nu este vorba de un nou drept". Totodată, reţine că textul de lege criticat nu instituie diferenţe de tratament juridic între foştii şi actualii proprietari, aceştia fiind deopotrivă protejaţi prin normele legale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009, în această situaţie fiind incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Art. 2 alin. (2) a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi ale art. 44 alin. (2) şi (3) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată. Totodată, consideră că prevederile de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, anterior sesizării Curţii, art. 2 alin. (2) a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009.Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau o ordonanţă în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de neconstituţionalitate asupra unor prevederi abrogate şi de aceea se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Intervenţia Curţii Constituţionale în aprecierea constituţionalităţii unor norme juridice abrogate este incompatibilă nu numai cu scopul şi funcţionalitatea contenciosului constituţional, ci şi cu principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Sergiu Niţă şi Elena-Emilia Niţă în Dosarul nr. 15.982/300/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește