DECIZIE nr. 1.579 din 7 decembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bartolo Prod Com" S.R.L. din Girov în Dosarul nr. 12.378/180/2007 al Judecătoriei Bacău.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 12.378/180/2007, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Bartolo Prod Com" – S.R.L. din Girov într-o cauză având ca obiect o cerere de recuzare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (1) şi (2), deoarece nu permit judecarea cererii de recuzare de către instanţa superioară celei din care fac parte judecătorii recuzaţi, asupra căreia nu planează niciun motiv de interes în cauză şi de părtinire.Judecătoria Bacău consideră că dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia".Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) şi (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi cu motivare similară, soluţia adoptată fiind de respingere a criticilor ca neîntemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, Decizia nr. 390 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, şi Decizia nr. 741 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 4 iunie 2009, Curtea a reţinut că instituţia recuzării în procesele judiciare este justificată de imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie protejate de posibila părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau de afinitate cu una dintre părţi ori de interesul personal pe care îl are în soluţionarea acelei cauze sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. S-a mai statuat că recuzarea nu poate fi decât individuală, şi nu colectivă, şi ea nu poate conduce la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe să judece procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.Curtea a mai reţinut că textele de lege criticate reprezintă norme de procedură prin intermediul cărora legiuitorul instituie cadrul legal pentru exercitarea dreptului procedural de recuzare, în deplin acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Totodată, textele de lege criticate realizează o veritabilă protecţie a justiţiabilului împotriva încercărilor nejustificate de tergiversare a soluţionării cauzei, restrângând posibilităţile părţilor de a solicita suspendarea judecării cauzei doar la acele situaţii care se justifică raţional.Considerentele deciziilor menţionate sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.În speţă, Curtea observă că autorul excepţiei critică însă lipsa de reglementare a posibilităţii judecării cererii de recuzare de către instanţa superioară celei din care fac parte judecătorii recuzaţi.Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa dispoziţiile supuse controlului, această atribuţie revenind, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentului.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bartolo Prod Com" – S.R.L. din Girov în Dosarul nr. 12.378/180/2007 al Judecătoriei Bacău.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește