DECIZIE nr. 1.575 din 19 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Liviuţa Pop în Dosarul nr. 281/219/2009 al Judecătoriei Dej.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 281/219/2009, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Liviuţa Pop într-o cauză ce are ca obiect o acţiune de desfacere a căsătoriei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile art. 38 alin. 1 raportate la prevederile art. 37 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituţionale, întrucât au un caracter vag, de excesivă generalitate, ce creează premisele desfacerii căsătoriei din vina pârâtului, şi aceasta deoarece nu există o reglementare exactă cu privire la motivele, condiţiile şi cazurile de desfacere a căsătoriei, folosindu-se doar noţiunea de "motive temeinice".Judecătoria Dej consideră că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei sunt constituţionale. În acest sens, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 133/2009 şi nr. 308/2009.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut:– Art. 37 alin. 2: "Căsătoria se poate desface prin divorţ.";– Art. 38 alin. 1: "Instanţa judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi ale art. 26 alin. (1) privind viaţa intimă, familială şi privată. Totodată, se consideră că textele de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 privind legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Prevederile art. 37 şi art. 38 din Codul familiei au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată. Astfel, prin Decizia nr. 432 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 8 mai 2009, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 37 din Codul familiei nu fac decât să enumere cauzele de încetare a căsătoriei, una dintre acestea fiind desfacerea prin divorţ, iar prevederile art. 38 stabilesc condiţiile în care instanţele judecătoreşti pot pronunţa divorţul, precizând că acesta nu se poate pronunţa decât în anumite condiţii, şi anume când există motive temeinice şi numai dacă raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, aşa cum rezultă din text.Curtea a constatat că, în temeiul textelor de lege criticate, instanţele de judecată dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu uşurinţă a căsătoriei, acţionând astfel în sensul garanţiei instituite prin art. 26 alin. (1) din Constituţie.Totodată, întrucât prevederile de lege criticate nu operează nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, Curtea a reţinut că susţinerea pretinsului lor caracter discriminatoriu este lipsită de temei şi nu poate fi primită.De asemenea, Curtea a constatat că prevederile criticate, reglementând posibilitatea desfacerii căsătoriei prin divorţ şi stabilind competenţa instanţei judecătoreşti de a pronunţa divorţul, în anumite condiţii – când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă -, nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, motivele în baza cărora se poate considera că raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă sunt apreciate, în concret, de către instanţă, în urma ascultării celor doi soţi şi a administrării probatoriului în cauză, părţile beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.În fine, cu privire la critica autorului excepţiei potrivit căreia prevederile art. 38 alin. 1 şi ale art. 37 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituţionale, întrucât au un caracter vag, de excesivă generalitate, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că, datorită caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, una dintre tehnicile de reglementare constând în recurgerea la categorii generale, şi nu la liste exhaustive, în scopul evitării rigidităţii excesive şi al adaptării la noile situaţii sociale. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea dispoziţii depind de practica instanţelor judecătoreşti, în speţa de faţă motivele temeinice pentru desfacerea căsătoriei prin divorţ urmând a fi apreciate, în concret, de către instanţă.În fine, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, relative la legalitatea incriminării, nu au incidenţă în prezenta cauză, domeniul de aplicare al acestor dispoziţii vizând dreptul penal.Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Liviuţa Pop în Dosarul nr. 281/219/2009 al Judecătoriei Dej.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește