DECIZIE nr. 1.571 din 19 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) pct. C lit. a) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) pct. C lit. a) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lacrial 2006” – S.R.L din comuna Şendreni, judeţul Galaţi, în Dosarul nr. 14.102/233/2008 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 14.102/233/2008, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) pct. C lit. a) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Lacrial 2006” – S.R.L din comuna Şendreni, judeţul Galaţi, într-o cauză având ca obiect o acţiune în revendicare imobiliară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate creează o inegalitate între locatorul care încheie un contract de locaţiune constatat printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă pentru o perioadă de 3 ani sau mai mică, pe de o parte, şi cel care încheie un astfel de contract pentru o perioadă mai mare, pe de altă parte.Judecătoria Galaţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textele de lege criticate au drept scop apărarea dreptului locatorului pentru contractele de locaţiune încheiate pe o perioadă mai mare de 3 ani.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Instanţa de judecată, în baza notelor scrise ale autorului, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) pct. C lit. a) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, în forma iniţială. Ulterior republicării Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, ca urmare a renumerotării, art. 21 alin. (1) pct. C lit. a) a devenit art. 19 alin. (1) pct. C lit. a).În aceste condiţii, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (1) pct. C lit. a) din Legea nr. 7/1996, având următorul conţinut: „Cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numărul ei şi numele localităţii în care este situat imobilul, precum şi din trei părţi: […]C. Partea a III-a, referitoare la înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate şi sarcini, care va cuprinde:a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosinţă, abitaţie, servituţile în sarcina fondului aservit, ipoteca şi privilegiile imobiliare, precum şi locaţiunea şi cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani; […]" … Autorul excepţiei invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:Potrivit textului de lege criticat, dacă contractul de locaţiune este încheiat pe o perioadă mai mare de 3 ani, trebuie să fie efectuate formele de publicitate imobiliară. Aceste prevederi se referă doar la contractele de închiriere, în vreme ce contractele de arendare sunt supuse unei alte forme de publicitate imobiliară, şi anume înscrierea în registrul special ţinut de secretarul consiliului local.Nerespectarea formelor de publicitate imobiliară nu atrage nulitatea contractului de închiriere, iar dacă contractul are dată certă, deşi neînscris în cartea funciară, efectele lui se reduc la 3 ani de la data înscrierii unei eventuale vânzări a imobilului.Curtea reţine că înscrierea în cartea funciară a contractelor de închiriere încheiate pe mai mult de 3 ani are ca efect opozabilitatea faţă de terţele persoane interesate şi, întrucât este vorba de publicitate imobiliară, operează regula qui prior tempore potior iure, cu respectarea condiţiilor de publicitate.Curtea nu poate primi critica autorului potrivit căreia prevederile art. 19 alin. (1) pct. C lit. a) sunt contrare dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, de vreme ce acestea se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De altfel, inegalitatea ce rezultă din diferenţa de situaţii juridice poate justifica existenţa unor prevederi distincte, în funcţie de scopul legii. Or, este evidentă intenţia legiuitorului de a-l proteja pe locatarul al cărui drept rezultă dintr-un contract de închiriere încheiat pe o perioadă mai mare de 3 ani în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată cu data certă, înscris în cartea funciară.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) pct. C lit. a) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lacrial 2006” – S.R.L din comuna Şendreni, judeţul Galaţi, în Dosarul nr. 14.102/233/2008 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește