DECIZIE nr. 1.570 din 7 decembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Liu Nengjuan în Dosarul nr. 8.136/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.319D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.507D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ridicată de Chen Xiping în Dosarul nr. 1.343/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.În ambele dosare se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.Curtea, din oficiu, văzând identitatea parţială de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.507D/2010 la Dosarul nr. 1.319D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât autorii acesteia sunt, în realitate, nemulţumiţi de modalitatea de aplicare a legii, or, acest aspect nu poate fi verificat de instanţa de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 10 martie 2010 şi 18 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 8.136/2/2009 şi nr. 1.343/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 4 alin. (4) şi art. 11" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi, respectiv, ale „art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1)” din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, excepţie ridicată de Liu Nengjuan şi Chen Xiping în cauze având ca obiect contestarea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aceasta deoarece textele de lege criticate nu prevăd cu privire la situaţii similare cu cele în care autorii excepţiei se află, astfel încât să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situaţia lor şi nu protejează suficient străinii împotriva arbitrariului şi abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări. Această lipsă de precizie şi claritate "favorizează situaţia ca Oficiul Român pentru Imigrări, pe baza unor criterii aleatorii şi arbitrare, să aibă posibilitatea emiterii, împotriva reclamantei, a unei dispoziţii de returnare de pe teritoriul României, pentru motive aleatorii, aducând astfel prejudicii grave dreptului acesteia la un proces echitabil".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Curtea Constituţională observă că, deşi Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în dispozitivul încheierilor de sesizare, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile "art. 4 alin. (4) şi art. 11" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi, respectiv, cele ale „art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1)” din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, din motivarea scrisă a excepţiei rezultă că autorii acesteia au criticat, în realitate, dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, respectiv, cele ale art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.Prin urmare, Curtea apreciază că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:– Art. 4 alin. (4): "(4) Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi să depună toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România până la expirarea acestei perioade.";– Art. 11: "(1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.(2) În cazul în care prin convenţiile internaţionale sau actele normative prin care se desfiinţează unilateral regimul de vize nu este prevăzută perioada pentru care vizele sunt desfiinţate, străinilor care nu au obligaţia obţinerii vizei pentru a intră în România li se permite accesul pe teritoriul statului român şi pot să rămână până la 90 de zile, în decurs de 6 luni, începând cu ziua primei intrări în ţară." … În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că argumentele formulate de autorii acesteia în motivarea pretinsei neconstituţionalităţi reprezintă, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practică a prevederilor de lege ce formează obiectul excepţiei.Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii în speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Totodată, Curtea constată că autorii excepţiei îşi întemeiază criticile şi pe lipsa din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a unor norme care consideră că ar fi necesare pentru clarificarea situaţiei lor personale sau care să reglementeze aspecte similare celor care caracterizează situaţia lor. Instanţa de contencios constituţional nu poate examina însă astfel de susţineri, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor normative cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.De altfel, Curtea a mai exercitat controlul de constituţionalitate a aceloraşi texte de lege din perspectiva unor critici similare, iar prin Decizia nr. 131 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 15 martie 2010, şi prin Decizia nr. 1.223 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2010, a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Liu Nengjuan în Dosarul nr. 8.136/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ridicată de Chen Xiping în Dosarul nr. 1.343/2/2010 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește