DECIZIE nr. 1.567 din 6 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMaria Bratu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei, excepţie ridicată de Ionela Nicolae în Dosarul nr. 8.039/202/2010 al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.103D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 8.039/202/2010, Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei, excepţie ridicată de Ionela Nicolae într-un litigiu având ca obiect o acţiune în stabilirea paternităţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii de sesizare, autorul acesteia consideră că art. 60 din Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât „imprescriptibilitatea dreptului copilului de a promova acţiunea în stabilirea paternităţii nu numai de către copil, dar şi de mama acestuia, nu face parte dintre drepturile supuse reglementării prevăzute de Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia”.Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că, deşi Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei a fost abrogată prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766/2011, prevederile de lege criticate pot fi supuse controlului de constituţionalitate, întrucât în cazul de faţă acestea continuă să producă efecte juridice şi după ieşirea lor din vigoare. În acest sens, analizând excepţia de neconstituţionalitate, arată că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Analizând prevederile de lege criticate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei a fost abrogată prin art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.Soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei, potrivit căreia dreptul mamei la acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei se prescrie în termen de un an de la naşterea copilului, nu a mai fost preluată de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. Astfel, potrivit art. 425 alin. (1) din acest cod, acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul său legal.Pe de altă parte, prevederile din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, referitoare la stabilirea paternităţii, nu sunt aplicabile în cazul de faţă, deoarece art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil dispune că „Stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor Codului civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare”.Aşa fiind, având în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a decis că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate, aplicabile în litigiul dedus judecăţii, potrivit principiului tempus regit actum, pot fi examinate, chiar dacă acestea au fost abrogate ori şi-au încetat aplicarea, Curtea urmează să supună controlului de constituţionalitate prevederile art. 60 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul cuprins: „(1) Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită de mamă într-un termen de un an de la naşterea copilului.(2) Dacă, în cazul prevăzut în art. 54 alin. (1), un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie, prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, termenul de un an, pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, va curge de la data când acea hotărâre a rămas irevocabilă. … (3) În cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere, termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii. … (4) Acţiunea aparţinând copilului nu se prescrie în timpul vieţii acestuia." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 26 alin. (2) referitor la viaţa intimă, familială şi privată.Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii art. 60 din Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei, pentru critici similare, s-a pronunţat prin Decizia nr. 880 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2010.Curtea a reţinut că termenul de prescripţie prevăzut de textul de lege criticat se fundamentează pe mai multe raţiuni, precum necesitatea de a nu lăsa prea mult timp în suspensie starea civilă a copilului, grija de a nu lipsi minorul de întreţinerea la care este îndreptăţit din partea tatălui, valorificarea probelor existente a căror conservare ar fi afectată de trecerea timpului sau evitarea eventualelor neînţelegeri cu privire la stabilirea stării civile a copilului.De asemenea, Curtea a mai constatat că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile.Cele statuate prin decizia menţionată sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei, excepţie ridicată de Ionela Nicolae în Dosarul nr. 8.039/202/2010 al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește