DECIZIE nr. 1.564 din 19 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală şi ale art. 57 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală şi ale art. 57 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Costică Săcăleanu în Dosarul nr. 7.022/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 sunt arătate motivele care au justificat urgenţa emiterii acesteia. De asemenea, arată că, aşa cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sporurile nu reprezintă un drept fundamental. În sfârşit, consideră ca fiind relevante pentru speţă considerentele reţinute de Curte în Decizia nr. 487/2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.022/99/2008, Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală şi ale art. 57 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia a fost ridicată de Costică Săcăleanu cu prilejul soluţionării unui litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu există o situaţie extraordinară legată de remunerarea funcţiei de demnitate publică alese în administraţia publică locală care să nu poată fi amânată. De asemenea, arată că prin dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate sunt afectate drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă şi dreptul la un nivel de trai decent, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, arată că acestea înfrâng principiul egalităţii de tratament în stabilirea salariului, prevăzut de art. 41 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu prevăd acordarea pe durata mandatului a sporului pentru vechime în muncă şi a altor sporuri pentru primar şi viceprimar, sporuri de care beneficiază restul salariaţilor. De asemenea, consideră că nu sunt îndeplinite obligaţiile statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent şi să asigure condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii.Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005 şi aprobată prin Legea nr. 331/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.013 din 15 noiembrie 2005, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală, indemnizaţiile prevăzute în anexă reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege." … De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 57 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziţii potrivit cărora: „(5) Pe durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar, respectiv de viceprimar, şi care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege.”Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat şi respectarea Constituţiei, a supremaţiei ei şi a legilor, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (4) prin care se prevede remunerarea egală, la muncă egală, a femeilor şi bărbaţilor, art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai şi art. 135 alin. (2) lit. f) prin care se prevede obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticilor formulate cu privire la dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005, Curtea constată că în cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ este precizat motivul care impune emiterea de urgenţă a acestei reglementări. Astfel, se arată că, date fiind inechităţile create prin acordarea nejustificată a unor drepturi de natură salarială (spor de vechime în muncă), în baza hotărârilor definitive şi irevocabile ale unor instanţe de judecată, precum şi necesitatea de a se evita extinderea aplicării unor dispoziţii contrare prevederilor legale, ca urmare a altor acţiuni în instanţă în curs de soluţionare, s-a impus emiterea de urgenţă a unei reglementări privind remunerarea funcţiilor de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală.Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate nu au urmărit simpla reglementare a remunerării funcţiilor amintite şi nici nu s-a invocat punerea în aplicare a programului de guvernare ca fiind unicul fundament care a stat la baza emiterii ordonanţei de urgenţă, aşa cum sugerează autorul excepţiei, ci au fost avute în vedere considerente ce ţin de necesitatea de a întări capacitatea instituţională din administraţia publică locală, îndepărtarea unor inechităţi sub aspectul remunerării şi, mai ales, evitarea de urgenţă a extinderii aplicării unor dispoziţii contrare prevederilor legale, ca urmare a unor acţiuni în justiţie aflate în curs de soluţionare.Aşa fiind, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie.În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia prin art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 se aduce atingere unor drepturi fundamentale, încălcându-se, pe cale de consecinţă, şi prevederile constituţionale prin care se interzice afectarea prin dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă a drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie, urmează a se analiza dacă ipoteza legală criticată, care se regăseşte şi în art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, aduce atingere dreptului la muncă, la un nivel de trai decent, precum şi celorlalte drepturi invocate de autorul excepţiei.În acest sens, Curtea constată că neacordarea unor sporuri nu poate fi considerată ca o piedică a exercitării dreptului la muncă, neaducându-se nicio atingere dreptului persoanei de a alege locul de muncă şi de a presta o muncă în condiţiile stabilite de lege.De asemenea, nu se poate considera că se aduce vreo atingere dreptului persoanei ce decurge din obligaţia corelativă a statului de a asigura un nivel de trai decent, precum şi crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. Semnificaţia acestei obligaţii este aceea de a se depune eforturi în sensul asigurării unor condiţii rezonabile de viaţă care să îi asigure cetăţeanului şi familiei un trai civilizat, decent şi, în acelaşi timp, de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii. Aceste obiective se realizează prin asigurarea premiselor, cadrului legal favorabil îmbunătăţirii condiţiilor de trai, ţinându-se cont de o serie de factori economico-sociali şi financiari. În acest sens, în ceea ce priveşte reglementarea remunerării ori salarizării diferitelor categorii de persoane, statul intervine prin norme care prevăd un anumit prag al salariului minim, norme obligatorii pentru toţi angajatorii. În măsura în care această obligaţie este îndeplinită, stabilirea unui nivel mai ridicat al veniturilor, în raport cu diferitele criterii avute în vedere, aşa cum sunt funcţia îndeplinită, resursele financiare de care dispune statul, precum şi politica economico-socială urmărită de acesta, reprezintă opţiunea exclusivă a legiuitorului, ce nu poate fi cenzurată de instanţa de contencios constituţional.Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că nici dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie nu sunt încălcate, întrucât, aşa cum s-a constatat, prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 nu aduc nicio atingere drepturilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Constituţie, invocate de asemenea de autorul excepţiei, Curtea constată că textele de lege criticate nu prevăd nicio diferenţă, sub aspectul remunerării între bărbaţi şi femei, discriminare interzisă prin textul constituţional menţionat.În sfârşit, Curtea apreciază că prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie, prin conţinutul lor referitor la principiul separaţiei puterilor în stat şi la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei ei şi a legilor, nu au nicio relevanţă în raport cu dispoziţiile de lege criticate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală şi ale art. 57 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Costică Săcăleanu în Dosarul nr. 7.022/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește