DECIZIE nr. 1.562 din 6 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimina Gagu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Dragoş Marian Ene în Dosarul nr. 36.082/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 901D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 36.082/300/2010, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.Excepţia a fost ridicată de Dragoş Marian Ene într-o cauză având ca obiect o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate creează pentru partea fără venituri imposibilitatea de a beneficia de liberul acces la justiţie. Susţine, de asemenea, că prevederile legale criticate permit instanţelor judecătoreşti ca, în cauze similare, să aplice tratamente distincte în ceea ce priveşte stabilirea taxelor judiciare de timbru.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece partea are la dispoziţie o cale de atac împotriva modului de calcul sau a stabilirii taxei judiciare de timbru, prilej cu care îşi poate exprima poziţia faţă de măsura dispusă, fiind astfel garantate accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 18 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:– Art. 18 alin. (1): "Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiţiei.";– Art. 20 alin. (3): "Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 136 alin. (5) privind caracterul inviolabil al proprietăţii private.Sunt invocate, de asemenea, dispoziţiile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse în art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 10 privind libertatea de exprimare, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi art. 18 privind limitarea folosirii restrângerilor drepturilor, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 18 alin. (1) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici similare, Curtea hotărând că prevederile legale menţionate sunt conforme Legii fundamentale. În acest sens, cu titlu exemplificativ, se reţin: Decizia nr. 1.668 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010, Decizia nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr. 1.234 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2010.Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, că art. 18 din Legea nr. 146/1997 reglementează competenţa şi procedura în materia taxelor judiciare de timbru, potrivit abilitării conferite legiuitorului prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.De asemenea, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985, paragraful 57), Curtea a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.În aceste condiţii, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de înfăptuirea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de instanţele judecătoreşti.Soluţia adoptată şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Distinct de acestea, în ceea ce priveşte posibilitatea acordată instanţelor judecătoreşti de a aprecia, în fiecare caz, capacitatea persoanei de a plăti taxele judiciare datorate şi de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata acestor taxe, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat drept acceptabilă şi rezonabilă marja de apreciere lăsată de lege autorităţilor naţionale competente în această materie (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunţată în Cauza V.M. împotriva Bulgariei, 2006, paragraful 49).În aceste condiţii, Curtea constată că, în deplin acord cu normele fundamentale, prevederile legale criticate respectă garanţiile care condiţionează accesul efectiv la justiţie, permiţând păstrarea unui just echilibru între interesele individuale şi cele care privesc administrarea justiţiei.În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a celorlalte dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că acestea nu au relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Dragoş Marian Ene în Dosarul nr. 36.082/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Simina Gagu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește