DECIZIE nr. 1.558 din 18 noiembrie 2009

privind sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului



Cu Adresa nr. XXXV/4.045 din 12 octombrie 2009, secretarul general al Senatului a trimis Curţii Constituţionale sesizarea formulată de grupul parlamentar al Partidului Democrat – Liberal din Senatul României, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru constatarea neconstituţionalităţii art. 40 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.La sesizare a fost anexată o listă de susţinere cuprinzând semnăturile unui număr de 38 de senatori ai acestui grup parlamentar. Aceştia sunt următorii: Igaş Traian Constantin, Nistor Vasile, Bîrlea Gheorghe, Rasaliu Marian Iulian, Alexandru Pereş, Viorel Badea Riceard, Orest Onofrei, Marian Ovidiu, Bădescu Iulian, Mocanu Toader, Hărdău Mihail, Păran Dorin, Dumitru Constantin, Plăcintă Sorina Luminiţa, Urban Iulian, Tudor Udriştoiu, Dobra Nicolae, David Gheorghe, Ariton Ion, Borza Dorel, Mocanu Alexandru, Filip Petru, Bara Ion, Constantinescu Viorel, Oprea Dumitru, Fodoreanu Sorin, Sbîrciu Ioan, Mutu Gabriel, Staicu Dumitru Florian, Prodan Tiberiu Aurelian, Niţă Mihai, Radu F. Alexandru, Secăşan Iosif, Rădulescu Şerban, Boagiu Anca-Daniela, Severin Georgică, Jurcan V. Dorel şi Panţuru Tudor.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. J 5.694 din 13 octombrie 2009 şi formează obiectul Dosarului nr. 7.682C/2009.Obiectul sesizării îl constituie dispoziţiile art. 40 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins:"Art. 40. – În caz de paritate de voturi, votul preşedintelui care conduce lucrările şedinţei comune este decisiv.Preşedinţii celor două Camere îşi exercită votul după exprimarea voinţei tuturor deputaţilor şi senatorilor."În opinia autorilor sesizării, textele menţionate sunt neconstituţionale, deoarece domnul senator Mircea-Dan Geoană, în calitate de preşedinte al şedinţei comune a Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, desfăşurată în data de 7 octombrie 2009, a acceptat supunerea la vot a propunerii de a trimite scrisoarea Preşedintelui României la Comisiile juridice reunite din Camera Deputaţilor şi Senat, iar ulterior a exercitat dreptul său de vot de două ori în scopul adoptării propunerii formulate.Exercitarea abuzivă a dreptului de a vota de către domnul senator Mircea-Dan Geoană este amplificată de recurgerea nestatutară la această procedură în şedinţa comună a celor două Birouri permanente. Astfel, potrivit art. 40 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, votul preşedintelui oricărei Camere este decisiv numai în caz de paritate de voturi şi numai în cadrul şedinţelor plenare ale Camerelor.De asemenea, prin Decizia nr. 45/1994 privind constituţionalitatea Regulamentului Camerei Deputaţilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994, s-a constatat că art. 114 care dădea rol decisiv votului preşedintelui Camerei în caz de paritate de voturi contravine dispoziţiilor constituţionale privind majorităţile cerute pentru adoptarea actelor, dispoziţii ce nu fac asemenea delimitări (art. 74 din Constituţia nerevizuită, în prezent art. 76 din Constituţia revizuită referitor la Adoptarea legilor şi a hotărârilor). Cu acel prilej, Curtea a statuat că „singura soluţie constituţională rezultând din poziţia juridică egală la vot a tuturor deputaţilor este, în situaţia parităţii de voturi, repetarea votului.”În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost trimisă preşedinţilor celor două Camere, pentru a comunică punctele de vedere ale Birourilor permanente.Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele de vedere ale Birourilor permanente.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecătorul raportor, dispoziţiile criticate din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, prin raportare la prevederile Constituţiei României, şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1, 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor criticate din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie prevederile art. 40 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi potrivit cărora, „În caz de paritate de voturi, votul preşedintelui care conduce lucrările şedinţei comune este decisiv.Preşedinţii celor două Camere îşi exercită votul după exprimarea voinţei tuturor deputaţilor şi senatorilor."În opinia autorilor sesizării, aceste prevederi regulamentare sunt contrare dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 76 referitor la Adoptarea legilor şi a hotărârilor.Examinând sesizarea de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că prin sesizare s-au semnalat o serie de neajunsuri referitoare la modalitatea necorespunzătoare a utilizării procedurii de vot în cadrul şedinţelor comune ale Birourilor permanente, care urmează procedura prevăzută de art. 8 alin. 2 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi nicidecum pe cea prevăzută de art. 40 din acelaşi regulament. Or, acestea nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a dispoziţiilor regulamentare, a căror încălcare, în funcţie de gravitate, este sancţionată potrivit Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor.Dincolo de aceste neajunsuri de ordin practic, cu privire la dreptul de vot şi procedura de urmat, Curtea Constituţională constată că sesizarea este întemeiată în ceea ce priveşte prevederile alin. (1) al art. 40 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:Votul reprezintă manifestarea de voinţă ce exprimă acordul ori dezacordul unui parlamentar cu privire la luarea unei decizii, care la rândul său este expresia unei voinţe majoritare. În cadrul procedurii de vot toţi parlamentarii sunt egali, aceştia, în virtutea unui mandat reprezentativ, îndeplinind o demnitate publică prin care reprezintă poporul, fiind deci, potrivit art. 69 alin. (1) din Constituţie, în serviciul acestuia. Votul constituie, de altfel, un drept-funcţie pus în serviciul altuia, adică a reprezentativităţii pe care parlamentarul o întruchipează şi la care nu poate renunţa, după cum nu poate constitui obiect al vreunei tranzacţii.Prin urmare, legile, hotărârile şi moţiunile, ca acte ale Parlamentului, se adoptă în prezenţa majorităţii membrilor săi, fiind necesar cvorumul legal prevăzut de art. 67 din Constituţie. De altfel, potrivit art. 39 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, rezultă că întrunirea cvorumului nu se prezumă şi este o condiţie a validităţii votului, motiv pentru care, în cazul în care în sală nu este prezentă majoritatea absolută a parlamentarilor, preşedintele care conduce şedinţa comună amână votarea, neputând trece, în virtutea calităţii sale, peste acest impediment.Tot aşa, Curtea constată că a admite teza votului decisiv a unui parlamentar – fie el şi preşedinte al şedinţelor comune – înseamnă a anihila voinţa altui parlamentar şi implicit a grupului de alegători pe care acesta din urmă îl reprezintă, pentru că, aşa cum am arătat mai sus, dreptul de vot este personal şi egal cu al celorlalţi senatori sau deputaţi şi aparţine în esenţă cetăţenilor.De altfel, prin votul său, preşedintele nu poate dispune hotărâtor, în caz de paritate, asupra adoptării sau nu a unui act, întrucât, potrivit art. 76 din Constituţie, legile şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii simple ori absolute, cel ce conduce şedinţa aparţinând la rândul său acestei majorităţi. Or, tocmai această apartenenţă este cea care nu legitimează sau, mai bine spus, interzice poziţionarea preşedintelui deasupra ei.Curtea reţine că prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, a constatat că fosta reglementare prevăzută de dispoziţiile art. 114 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, care dădea rol decisiv preşedintelui Camerei în caz de paritate de voturi, contravine prevederilor constituţionale privind majorităţile cerute pentru adoptarea actelor, dispoziţii care nu fac o asemenea precizare. Cu acel prilej a statuat că „singura soluţie constituţională rezultând din poziţia juridică egală la vot a tuturor deputaţilor este, în situaţia parităţii de voturi, repetarea votului.”Cât priveşte dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Curtea constată că acestea sunt constituţionale şi nu contravin prevederilor invocate, cu atât mai mult cu cât nici autorii sesizării nu au contestat aspectul referitor la momentul în care preşedinţii celor două Camere îşi exercită votul.Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. c) şi ale art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.c), art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Constată că prevederile art. 40 alin. 1 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, sunt neconstituţionale.2. Constată că prevederile art. 40 alin. 2 din acelaşi regulament sunt constituţionale.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la data de 18 noiembrie 2009 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește