DECIZIE nr. 1.555 din 7 decembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zhang Wangying în Dosarul nr. 4.285/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chineză solicitat pentru a asigura traducerea în cauză.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei deja existente în acest domeniu.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.285/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zhang Wangying într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva deciziei de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este "lipsit de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului". Se arată că textul criticat ar avea caracter "redundant şi foarte vag", întrucât "nu precizează nici care ar fi documentele respective şi nici criteriile de evaluare a conţinutului acestora". În opinia autorului excepţiei sunt astfel "create condiţiile ca Oficiul Român pentru Imigrări să aprecieze pe baza unor criterii aleatorii şi arbitrare dacă activitatea societăţii comerciale se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri şi, în consecinţă, să prelungească sau să refuze prelungirea dreptului de şedere a solicitantului". Autorul conchide că lipsa de precizie şi claritate "constituie un impediment pentru reclamant de a avea acces la o judecată dreaptă a cauzei sale şi la obţinerea unei hotărâri corecte".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 55 alin. (3) lit. b): "(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente: (…)b) documentele care atestă că activitatea se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instituirea unor norme potrivit cărora străinului intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporară cu condiţia prezentării unor documente care să ateste realizarea unor investiţii nu este de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil. În jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 159 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 4 martie 2009, Curtea a reţinut că textele de lege criticate sunt suficient de clare şi precise încât destinatarii acestora să aibă o reprezentare adecvată a semnificaţiei lor şi, în plus, nu sunt susceptibile a conduce la interpretări arbitrare din partea Oficiului Român pentru Imigrări. Mai mult, cu acelaşi prilej, Curtea nu a constatat că o eventuală enumerare limitativă a documentelor ce pot fi prezentate în scopul dovedirii conformităţii activităţii economice desfăşurate de societatea comercială la care străinul solicitant al prelungirii dreptului de şedere este acţionar sau asociat „ar putea genera consecinţe nefavorabile, întrucât s-ar îngusta foarte mult posibilităţile aflate la îndemâna solicitantului de dovedire a îndeplinirii condiţiilor cerute de lege şi, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999, reglementarea ar suferi de o rigiditate excesivă”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zhang Wangying în Dosarul nr. 4.285/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește