DECIZIE nr. 1.546 din 25 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Mariana Tofan în Dosarul nr. 2.353/105/2009 al Tribunalului Prahova – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.353/105/2009, Tribunalul Prahova – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Mariana Tofan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 25 alin. (2) privind dreptul cetăţeanului român de a-şi stabili domiciliul oriunde în ţară, de a emigra şi de a reveni în ţară, art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei de a dispune în anumite condiţii de ea însăşi şi art. 53 alin. (2) referitoare la împrejurările în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece operează cu o terminologie ambiguă, care permite o interpretare restrictivă a acestora. Astfel, legiuitorul a incriminat, în contradicţie cu Legea fundamentală, un comportament ce lezează drepturile persoanei de a-şi stabili în mod liber reşedinţa pe baza propriei voinţe.De asemenea, incriminarea acţiunilor de cazare sau primire a unor persoane ori atragerea acestora prin abuz de autoritate în scopul unei posibile "exploatări" contravine dreptului constituţional prevăzut de art. 26 alin. (2), deoarece în accepţiunea dreptului fundamental se include şi posibilitatea persoanelor de a obţine foloase de ordin material din expunerea sexuală a propriului corp.În plus, prin incriminarea contestată se aduce atingere şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece drepturile prevăzute în art. 25 alin. (2) şi art. 26 alin. (2) din Legea fundamentală sunt restrânse până la eliminarea lor.Tribunalul Prahova – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 678/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, aşa cum au fost modificate prin articol unic pct. 1 din Legea nr. 287/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005, care au următorul conţinut:– Art. 12: "(1) Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.(2) Traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări: … a) de două sau mai multe persoane împreună; … b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; … c) de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. … (3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 25 alin. (2) privind dreptul cetăţeanului român de a-şi stabili domiciliul oriunde în ţară, de a emigra şi de a reveni în ţară, art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei de a dispune în anumite condiţii de ea însăşi şi art. 53 alin. (2) referitoare la împrejurările în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 74 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 14 martie 2007, Curtea a statuat că nu poate primi susţinerea autorului excepţiei privind ambiguitatea termenilor, textul criticat definind clar conţinutul infracţiunii de trafic de persoane, fără ca prin dispoziţiile pe care le cuprinde să contravină în vreun fel Constituţiei. Astfel, este evident nefondată susţinerea autorului excepţiei că art. 12 din Legea nr. 678/2001 lezează drepturile persoanei de a-şi stabili în mod liber reşedinţa pe baza propriei voinţe, deoarece Constituţia României, reglementând libera circulaţie, prevede în art. 25 alin. (1) că „Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept”. Rezultă că dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Or, modalităţile enumerate de text, respectiv, prin recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea unei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, reprezintă tocmai preocuparea legiuitorului de a evita vicierea acestui drept şi nu, în ultimul rând, de a-l proteja.În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi, Curtea constată că în accepţiunea acestora nu poate fi inclusă posibilitatea obţinerii de foloase de ordin material prin expunerea sexuală a propriului corp în aşa fel încât să aducă atingere dreptului şi libertăţilor altora, ordinii publice sau bunelor moravuri. Prin urmare, exploatarea sexuală a unei persoane, chiar cu acordul acesteia, reprezintă un grav atentat la ordinea publică şi nu în ultimul rând la libertatea de voinţă şi acţiune a oricărei persoane în acord cu exigenţele morale. Iată de ce, pornind de la premisa potrivit căreia unul din gardienii cinstei publice îl reprezintă legea, este evident că, prin incriminarea faptelor contestate, legiuitorul a urmărit tocmai protecţia dreptului constituţional invocat.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Mariana Tofan în Dosarul nr. 2.353/105/2009 al Tribunalului Prahova Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește