DECIZIE nr. 1.545 din 6 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 418 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoniţa Cochinţu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 418 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Marioara Chirac în Dosarul nr. 3.674/196/2010 al Judecătoriei Brăila – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 113D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.674/196/2010, Judecătoria Brăila – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 418 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Marioara Chirac într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece învestesc creditoarea cu un corp propriu de executori, plătit de aceasta şi subordonat direct intereselor angajatorului creditor, or, executarea ca parte finală şi integrantă a unui proces civil nu poate fi exercitată de un organ de executare care prin apartenenţa sa nu poate garanta obiectivitatea şi corectitudinea executării silite.Judecătoria Brăila – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege atacate sunt constituţionale, sens în care arată că reglementarea executării creanţelor de către instituţiile de credit prin executorii proprii nu contravine dreptului părţilor interesate de a se adresa justiţiei, deoarece actele de executare îndeplinite de executorii bancari sunt supuse, ca şi actele executorilor judecătoreşti, aceloraşi căi de atac prevăzute de lege. În ce priveşte invocarea încălcării art. 44 alin. (1) din Constituţie, arată că acest text de lege nu este incident în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 418 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 18 iulie 2007, care au următoarea redactare:– Art. 418: "(1) Instituţiile de credit pot să-şi constituie asociaţii profesionale, care să le reprezinte interesele colective faţă de autorităţile publice, să studieze probleme de interes comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaţiei şi publicul şi să organizeze serviciile de interes comun. Asociaţiile profesionale ale instituţiilor de credit colaborează cu Banca Naţională a României.(2) Separat sau, după caz, în cadrul asociaţiilor profesionale, instituţiile de credit pot să-şi organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate este strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii aparţinând instituţiei de credit şi altor entităţi care aparţin grupului acesteia şi care desfăşoară activităţi financiare. … (3) Statutul acestui corp de executori se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei, iar activitatea acestuia se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile în materie din dreptul comun. … (4) În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul bancar consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să-i acorde acestuia concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite. La cererea instanţei de executare sau a executorului bancar, cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri ale acestuia, supuse urmăririi potrivit legii, au datoria să dea informaţiile necesare pentru aplicarea executării. De asemenea, la cererea instanţei de executare sau a executorului bancar, instituţiile, instituţiile de credit şi orice alte persoane sunt obligate să-i comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel." … În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 44 alin. (1) care prevede că "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Este invocată şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum şi a art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la proprietatea privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 418 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru motive de neconstituţionalitate similare.Astfel, asupra problemei protecţiei în mod egal al dreptului de proprietate în contextul pus în discuţie în prezenta speţă, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 228 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009, Decizia nr. 572 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 25 iunie 2010, precum şi prin Decizia nr. 729 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 12 august 2011.Curtea a reţinut că reglementarea diferită de care se bucură instituţiile de credit este justificată tocmai pentru ca prin activitatea desfăşurată să contribuie, în mod adecvat, la realizarea scopului în care au fost create acele persoane juridice, iar activitatea executorilor bancari nu face decât să faciliteze recuperarea creanţelor instituţiilor de credit, activitate esenţială pentru a asigura buna funcţionare a acestora, în condiţiile în care acordarea creditelor nu se poate face decât în condiţiile existenţei resurselor financiare necesare.Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând lipsa de obiectivitate sau independenţă a executorilor bancari, prin Decizia nr. 662 din 8 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 2 februarie 2006, Curtea a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că prin statut li se impune executorilor bancari, ca şi executorilor judecătoreşti, obligaţia de a-şi executa atribuţiile cu respectarea Codului de procedură civilă şi a celorlalte reglementări în materie.În acelaşi timp, Curtea a arătat că actele de executare îndeplinite de executorii bancari sunt supuse, ca şi actele executorilor judecătoreşti, aceloraşi căi de atac prevăzute de lege, debitorii fiind apăraţi astfel împotriva eventualelor abuzuri care ar decurge din poziţia executorilor bancari subordonaţi unităţii creditoare.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În ceea ce priveşte invocarea art. 44 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 418 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Marioara Chirac în Dosarul nr. 3.674/196/2010 al Judecătoriei Brăila – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește