DECIZIE nr. 1.545 din 17 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 şi art. 58 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 şi art. 58 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cameron România” – S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 2.567/204/2009 al Judecătoriei Câmpina – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.567/204/2009, Judecătoria Câmpina – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 şi art. 58 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cameron România” – S.A. din Ploieşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că cele două dispoziţii legale criticate sunt contradictorii şi creează două căi de atac cu regimuri juridice diferite, ceea ce conduce la încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie. Astfel, calea de atac – plângerea – prevăzută de art. 53 din Legea nr. 188/2000 este incomplet reglementată de lege, astfel încât creează posibilitatea unei judecăţi a cauzei fără participarea tuturor părţilor implicate în raportul juridic civil – creditor, debitor, executor judecătoresc. Textul de lege criticat dă posibilitatea ca, în condiţiile în care raportul juridic execuţional este tripartit, la judecată să participe doar două părţi – partea vătămată de refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită – şi executorul judecătoresc, iar hotărârea să fie opozabilă şi părţii din raportul juridic execuţional care nu a participat la proces, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil.Pe de altă parte, dispoziţiile art. 58 din lege reglementează o altă cale de atac împotriva actelor executorului judecătoresc, fără a face şi precizarea părţilor litigiului, deşi, susţine autorul excepţiei, acest lucru se impunea pentru garantarea realizării drepturilor participanţilor la raportul juridic execuţional civil.Judecătoria Câmpina – Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate formulate, arătând că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 53 şi art. 58 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 53: "(1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părţile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.(2) În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc. … (3) Judecarea plângerii se face cu citarea părţilor. În cazul admiterii plângerii instanţa indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul. … (4) Hotărârea judecătoriei este supusă recursului. … (5) Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase irevocabile. … (6) Nerespectarea, cu rea-credinţă, de către executorul judecătoresc a obligaţiei stabilite în alin. (5) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită din culpă, cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă."; … – Art. 58: "Cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) cu privire la accesul liber la justiţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 188/2000 reglementează calea de atac pe care o are la dispoziţie partea interesată, respectiv plângerea împotriva refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de a întocmi un anumit act în cadrul procedurii executării silite. În cazul admiterii plângerii, instanţa indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul, executorul judecătoresc fiind obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase irevocabile.Pe de altă parte, dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 188/2000 constituie norma de trimitere la dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la calea de atac a contestaţiei la executare, care poate fi formulată de orice persoană interesată sau vătămată prin actele de executare efectuate în cadrul procedurii executării silite.Aşa fiind, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu sunt contradictorii, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci reglementează situaţii juridice diferite, în prima ipoteză, refuzul întocmirii unui act de executare, iar în cea de-a doua ipoteză, întocmirea unui act de executare de către executorul judecătoresc, în ambele situaţii fiind necesar ca partea să justifice un interes sau să demonstreze producerea unei vătămări.În ceea ce priveşte participarea părţilor la judecarea cererilor adresate instanţei, în cazul plângerii introduse la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc, dispoziţiile art. 53 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 prevăd că judecarea plângerii se face cu citarea părţilor, deci a tuturor persoanelor implicate în raportul juridic execuţional. În ceea ce priveşte contestaţia la executare, aceasta se judecă, potrivit dispoziţiilor art. 402 din Codul de procedură civilă, cu procedura prevăzută pentru judecată în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător, deci inclusiv sub aspectul participării părţilor la judecată.Prin urmare, Curtea constată că motivele pe care se întemeiază excepţia de neconstituţionalitate nu pot fi primite, textele de lege criticate oferind suficiente garanţii pentru asigurarea accesului la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 şi art. 58 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cameron România” – S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 2.567/204/2009 al Judecătoriei Câmpina – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește