DECIZIE nr. 1.539 din 6 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorFabian Niculae – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Dragomir şi Paraschiva Raicu în Dosarul nr. 3.398/116/2010 al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.593D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială "Marianno Tex" – S.R.L. din Călăraşi a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.398/116/2010, Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Maria Dragomir şi Paraschiva Raicu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate dau posibilitatea părţilor să repună în discuţie oricând o hotărâre judecătorească şi înfrâng principiul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice instituite prin hotărârea judecătorească, cauza nefiind soluţionată într-un termen rezonabil.Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă apreciază că dispoziţia legală criticată respectă prevederile şi principiile Legii fundamentale, fiind o normă de procedură care este de competenţa legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, acesta având latitudinea exclusivă de a stabili reguli speciale de procedură şi modalităţi concrete de exercitare a drepturilor procesuale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: "Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c)."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, apreciind că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 765 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a statuat că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă care stabilesc că, în cazul hotărârilor judecătoreşti susceptibile de executare silită, contestaţia în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite. Acest fapt nu înseamnă că nu există o limitare în timp a introducerii contestaţiei, în condiţiile în care dreptul de a cere executarea silită poate fi exercitat doar în termenul general de prescripţie prevăzut de lege.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei amintite, soluţia pronunţată prin decizia amintită şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Distinct de cele arătate mai sus, Curtea mai reţine că dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură a aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, aşa cum susţin autorii excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, aşa cum a stabilit prin Decizia nr. 923 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare, iar motivele pentru care se poate promova această cale de atac a contestaţiei în anulare sunt limitativ stabilite prin art. 317-318 din Codul de procedură civilă (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004) şi au drept scop pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti corecte.De asemenea, Curtea mai reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Astfel, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv al stabilirii normelor privind procedura de judecată, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Dragomir şi de Paraschiva Raicu în Dosarul nr. 3.398/116/2010 al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește