DECIZIE nr. 1.538 din 6 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAndreea Costin – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Den Braven România Comex” – S.R.L. din Buftea în Dosarul nr. 273/116/2010 al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.340D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, făcând referire la jurisprudenţa Curţii în materie, respectiv Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009 şi Decizia nr. 579 din 5 mai 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 273/116/2010, Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Den Braven România Comex” – S.R.L. din Buftea într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece au un caracter discriminator în raport cu debitorul, cu privire la care nu se admite prima comunicare numai prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, ci potrivit Codului de procedură civilă. În acest fel este îngrădit accesul liber la justiţie pentru creditorul a cărui posibilitate de a fi informat ori notificat că un debitor al său este în insolvenţă nu este asigurată şi este, totodată, discriminatoare prin eliminarea obligaţiei notificării conform Codului de procedură civilă.Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, creditorii neidentificaţi în lista depusă de debitoare sunt prezumaţi ca fiind notificaţi începând cu data publicării notificării în Buletinul procedurilor de insolvenţă nu poate fi privit ca o încălcare a dreptului acestora de a avea acces liber la justiţie şi de a beneficia de un proces echitabil, deoarece legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură putând să instituie prevederi speciale în vederea reglementării unor situaţii specifice.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul cuprins: „[…] Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 privind accesul liber la justiţie din Constituţie, precum şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, şi Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, s-a mai pronunţat asupra textului de lege criticat în sensul respingerii excepţiei. Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, îşi găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor.Totodată, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 564 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2010, că susţinerile potrivit cărora nu există posibilitatea practică de a lua cunoştinţă de actele de procedură publicate în Buletinul procedurilor de insolvenţă datorită numărului foarte mare de astfel de publicări şi a resurselor umane limitate nu reprezintă motive de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 85/2006.Mai mult, prin Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie şi exercitarea dreptului de apărare nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite condiţionări în vederea unei bune administrări a justiţiei, condiţionări ce pot îmbrăca şi forma unor obligaţii de ordin financiar. În mod evident, aceste condiţionări trebuie să îşi găsească o justificare rezonabilă şi proporţională cu obiectivul propus şi să nu ducă la imposibilitatea efectivă de exercitare a drepturilor fundamentale mai sus menţionate.Curtea mai observă că nu poate fi primită nici critica din perspectiva inegalităţii şi aplicării diferenţiate a legii între creditorii neidentificaţi şi persoanele împotriva cărora se va deschide o acţiune ulterior deschiderii procedurii insolvenţei care, în urma pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, beneficiază de o primă comunicare a actelor de procedură potrivit Codului de procedură civilă. Aceasta deoarece, potrivit Codului de procedură civilă, este imposibilă comunicarea citaţiei fără a cunoaşte denumirea părţii citate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Den Braven România Comex” – S.R.L. din Buftea în Dosarul nr. 273/116/2010 al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește