DECIZIE nr. 1.537 din 6 decembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ewb amp; Transport” – S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.866/309/2008 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.172D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală ca neîntemeiată. Arată că dispoziţiile criticate respectă cerinţele referitoare la precizie şi claritate, astfel, criticile formulate sunt nefondate. Totodată, dispoziţiile criticate oferă suficiente garanţii pentru respectarea inviolabilităţii domiciliului şi a dreptului de proprietate. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor pune concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.866/309/2008, Tribunalul Sălaj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ewb amp; Transport” – S.R.L. din Oradea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „prin formularea ambiguă şi interpretabilă conferă drepturi de control asupra tuturor actelor unei societăţi comerciale, fără să specifice că fiecare organ de control are dreptul de a verifica numai actele care cad în competenţa sa. De asemenea, în ciuda faptului că există text de lege care permite ca actele solicitate la control să fie prezentate şi ulterior, autorităţile nu respectă acest drept al contribuabilului”. Totodată, se îngrădeşte liberul acces la justiţie, precum şi limitele în care justiţiabilii pot solicita instanţelor de judecată anularea unor acte. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, arată că deşi textul de lege criticat impune obligaţia organului constatator de a înainta instanţei de judecată plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, totuşi agentul constatator poate să nu înainteze plângerea, ceea ce contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentală.Tribunalul Sălaj – Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, şi dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu următorul conţinut:– Art. 56 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: „(1) În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice.(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte. … (3) Organul fiscal are dreptul să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile."; … – Art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: „(1) În condiţiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la faţa locului, întocmind în acest sens proces-verbal.(2) Contribuabilii au obligaţia să permită funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal. … (3) Deţinătorii terenurilor ori incintelor respective vor fi înştiinţaţi în timp util despre cercetare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau reşedinţă. … (4) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţa persoanei fizice se face cu autorizarea instanţei judecătoreşti competente, dispoziţiile privind ordonanţa preşedinţială din Codul de procedură civilă fiind aplicabile. … (5) La cererea organului fiscal, organele de poliţie, jandarmerie ori alţi agenţi ai forţei publice sunt obligaţi să îi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol."; … – Art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor: „(1) Plângerea însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 136 alin. (5) referitoare la proprietate. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea constată că, potrivit art. 49 din Codul de procedură fiscală, pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condiţiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane; solicitarea de expertize; folosirea înscrisurilor; efectuarea de cercetări la faţa locului.Enumerarea prevăzută de textul menţionat nu reprezintă o ordine obligatorie pe care organul fiscal competent trebuie să o respecte, ci, în funcţie de aspectele fiscale ce trebuie a fi lămurite, va selecta unul sau mai multe dintre mijloacele de probă prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură fiscală.În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 şi art. 24, deoarece contribuabilul se află în imposibilitatea atacării procesului-verbal întocmit ca urmare a cercetării la faţa locului, Curtea constată că această critică nu poate fi reţinută. Procesul-verbal, întocmit în baza art. 57 din Codul de procedură fiscală, are ca scop realizarea de constatări în interes fiscal sau probarea unei situaţii fiscale de fapt prin verificarea unor terenuri, încăperi sau a altor incinte, fără a sta la baza întocmirii unei decizii de impunere. Procesul-verbal astfel întocmit nu poate fi calificat ca fiind un act administrativ fiscal potrivit art. 41 din Codul de procedură fiscală, deoarece nu se referă la stabilirea, modificarea sau stingerea unor drepturi şi obligaţii fiscale nefiind susceptibil de a fi contestat.În continuare, Curtea constată că cercetarea la faţa locului poate fi dispusă la solicitarea organului de soluţionare a contestaţiei, în cadrul procedurii recursului administrativ, pentru lămurirea aspectelor care fac obiectul contestaţiei. Ulterior pronunţării deciziei date în soluţionarea contestaţiei de către organul fiscal, contestatorul nemulţumit poate ataca această decizie la instanţa de contencios administrativ competentă. În soluţionarea cererii, instanţa de contencios administrativ este competentă, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii, adică şi asupra aspectelor ce ţin de procedura cercetării la faţa locului.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, Curtea constată că, prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a statuat că dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt neconstituţionale. Cu acel prilej Curtea a statuat că prin dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt încălcate prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi, implicit, dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor este inadmisibilă şi o va respinge ca atare.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a art. 56 şi a art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ewb amp; Transport” – S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.866/309/2008 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă.Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește