DECIZIE nr. 1.537 din 25 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Ionel Popa-Strungaru în Dosarul nr. 2.880/237/2009 al Judecătoriei Gura Humorului.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia urmăreşte, în realitate, modificarea prevederilor de lege criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.880/237/2009, Judecătoria Gura Humorului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Ionel Popa-Strungaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare în vederea acordării ajutorului public judiciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat limitează probatoriul la înscrisuri, or, în situaţia sa, pentru a-şi proba cererea trebuie să audieze şi un martor prin care să demonstreze "că soţia a plecat de acasă".Judecătoria Gura Humorului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că cererea de acordare de ajutor public judiciar are caracter necontencios, analizându-se doar pe baza dovezilor depuse în susţinerea acesteia, fără necesitatea unor dezbateri, avându-se în vedere doar condiţiile formale impuse. Mai apreciază că "petentul vizează în fapt o completare a textului de lege, în sensul admisibilităţii probei cu martori, ceea ce presupune modificarea actului normativ".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, întrucât stabilirea unor condiţii privind acordarea ajutorului public nu poate reprezenta o îngrădire a accesului efectiv la justiţie. Constată că, de fapt, critica de neconstituţionalitate vizează o omisiune legislativă, or, Curtea Constituţională nu este legislator pozitiv şi nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziţii decât cele existente în cuprinsul acesteia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au următorul cuprins:– Art. 14 alin. (1): "(1) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris şi va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială a solicitantului şi a familiei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi raportează critica la dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de acordare a ajutorului public judiciar şi menţiunile pe care aceasta trebuie să le cuprindă. De asemenea, dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 prevăd că cererea trebuie însoţită de înscrisuri doveditoare ale veniturilor solicitantului şi ale familiei sale, precum şi de dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că norma criticată nu permite şi utilizarea probei cu martori în scopul dovedirii unor aspecte de fapt pe care acesta le consideră relevante în ceea ce priveşte lămurirea situaţiei sale materiale, ci limitează probatoriul doar la înscrisuri.Prin prisma acestor critici, excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Curtea constată că autorul acesteia solicită instanţei de contencios constituţional completarea unei omisiuni legislative, atribuţie ce excedează, însă, competenţei acesteia. Elaborarea actelor normative, modificarea, completarea sau abrogarea lor ţin de competenţa exclusivă a autorităţii legiuitoare. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului său, nerespectarea acestor dispoziţii constituind o nesocotire a principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Ionel Popa-Strungaru în Dosarul nr. 2.880/237/2009 al Judecătoriei Gura Humorului.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește