DECIZIE nr. 1.536 din 25 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 100 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice”, excepţie ridicată de Vlad Duncescu în Dosarul nr. 5.451/325/2009 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.451/325/2009, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 100 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice”, excepţie ridicată de Vlad Duncescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă plângerea introdusă de către acesta împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie care garantează dreptul de acces liber la justiţie, întrucât sancţiunea complementară se aplică automat, fără a exista posibilitatea instanţei de judecată de a cenzura această măsură independent de sancţiunea principală a amenzii contravenţionale. Arată că, dacă o persoană este nemulţumită doar de aplicarea sancţiunii complementare potrivit textului de lege criticat, măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce nu poate fi atacată separat în justiţie.Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că nu se poate reţine o încălcare a art. 21 din Constituţie, întrucât procesul-verbal de contravenţie prin care se aplică atât sancţiunea principală, cât şi sancţiunea complementară este supus controlului instanţelor judecătoreşti.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că a fost în mod eronat precizat de autorul acesteia ca fiind "art. 100 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002„, astfel reţinându-l şi instanţa în dispozitivul încheierii de sesizare. În realitate, astfel cum rezultă atât din cuprinsul încheierii de sesizare, cât şi din notele scrise ale autorului excepţiei, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 101 alin. (3) lit. a): "(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la culoarea roşie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie care garantează dreptul de acces liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, din perspectiva unor critici asemănătoare şi prin prisma aceloraşi texte din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 340 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 17 mai 2010, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie, câtă vreme împotriva procesului-verbal de contravenţie poate fi formulată plângere în condiţiile cap. VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 „Căi de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei”, cadru în care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, persoana contravenientă poate formula orice apărări pe care le consideră necesare, iar instanţa de judecată învestită cu soluţionarea acesteia procedează la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie şi hotărăşte asupra sancţiunilor contravenţionale aplicate de organul constatator.Totodată, pronunţându-se asupra unei probleme similare, prin Decizia nr. 1.048 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 5 octombrie 2010, Curtea a observat că, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, persoana nemulţumită de sancţiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenţie are deschisă calea contestaţiei la instanţa de judecată, prilej cu care îşi poate formula plângerea în aşa manieră încât să evidenţieze intenţia sa de a contesta doar sancţiunea complementară.Cele reţinute de Curtea Constituţională în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, nefiind evidenţiate elemente de noutate care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vlad Duncescu în Dosarul nr. 5.451/325/2009 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește