DECIZIE nr. 1.534 din 25 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Marian Ştefănescu în Dosarul nr. 2.909/302/2010, de Mihai Stanca în Dosarul nr. 5.856/302/2010, de Gabriel Constantinescu în Dosarul nr. 6.523/302/2010 şi de Sorin Tufă în Dosarul nr. 6.538/302/2010, dosare ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală, precum şi de Nicolae-Cătălin Lupescu în Dosarul nr. 30.576/215/2009 şi de Ionuţ-Marius Nechita în Dosarul nr. 2.135/215/2010, dosare ale Judecătoriei Craiova – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă personal autorii excepţiei Marian Ştefănescu, Gabriel Constantinescu şi Sorin Tufă.Lipsesc autorii excepţiei Nicolae-Cătălin Lupescu, Ionuţ-Marius Nechita şi Mihai Stanca, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.015D/2010, nr. 1.215D/2010, nr. 1.216D/2010, nr. 1.263D/2010, nr. 1.501D/2010 şi nr. 1.502D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorii excepţiei Marian Ştefănescu şi Gabriel Constantinescu arată că se opun conexării, autorul Sorin Tufă fiind de acord cu conexarea cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.215D/2010, nr. 1.216D/2010, nr. 1.263D/2010, nr. 1.501D/2010 şi nr. 1.502D/2010 la Dosarul nr. 1.015D/2010, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate arată că doresc schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 19 aprilie şi 4, 17 şi 19 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 2.909/302/2010, nr. 5.856/302/2010, nr. 6.523/302/2010 şi nr. 6.538/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.Excepţia a fost ridicată de Marian Ştefănescu, Mihai Stanca, Gabriel Constantinescu şi Sorin Tufă cu ocazia soluţionării contestaţiilor împotriva unor încheieri ale judecătorului delegat cu executarea pedepselor privative de libertate, care vizează schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis.Prin încheierile din 11 februarie 2010 şi 4 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 30.576/215/2009 şi nr. 2.135/215/2010, Judecătoria Craiova – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.Excepţia a fost ridicată de Nicolae-Cătălin Lupescu şi Ionuţ-Marius Nechita cu ocazia soluţionării contestaţiilor împotriva unor încheieri ale judecătorului delegat cu executarea pedepselor privative de libertate, care vizează schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, egalitatea în drepturi şi dreptul la integritate psihică, întrucât sintagma „în mod excepţional” din cuprinsul prevederilor de lege criticate dă naştere la arbitrar şi conduce la o inegalitate a cetăţenilor, prin aceea că lasă interpretarea legii la latitudinea comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului. Astfel, judecătorul delegat decide pe baza raportului comisiei, aceasta fiind cea care determină, fără stabilirea unor limite, regimul de detenţie pe care urmează să îl suporte condamnatul. Totodată, consideră că analiza respectivei comisii asupra naturii şi modului de săvârşire a infracţiunii, fără a avea însă în vedere întreaga situaţie reţinută de instanţa de judecată la momentul pronunţării condamnării, reprezintă o ingerinţă în actul autorităţii judiciare, care nu este permisă într-o ordine constituţională guvernată de principiul separaţiei puterilor în stat.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală şi Judecătoria Craiova – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorii excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierilor de sesizare din 11 februarie 2010 şi 4 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 30.576/215/2009 şi nr. 2.135/215/2010 de Judecătoria Craiova – Secţia penală, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae-Cătălin Lupescu şi Ionuţ-Marius îl constituie dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 275/2006. Din considerentele acestor încheieri de sesizare şi din notele scrise ale autorilor excepţiei mai sus menţionaţi reiese însă că aceştia critică doar prevederile alin. (2) al art. 22 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege, criticate şi de autorii excepţiei Marian Ştefănescu, Mihai Stanca, Gabriel Constantinescu şi Sorin Tufă, dispoziţii care au următorul cuprins: „În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 22 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la integritate psihică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.308 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, pentru următoarele considerente:Scopul Legii nr. 275/2006 constă tocmai în stabilirea unui sistem de reguli şi criterii care stau la baza executării pedepselor privative de libertate. Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din acest act normativ, „Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condiţiile prevăzute de prezenta lege”.Dispoziţiile de lege criticate, care reglementează posibilitatea persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani, de a fi incluse, în mod excepţional, în anumite condiţii, în regimul de executare a pedepsei imediat inferior ca grad de severitate regimului închis, constituie o aplicare a principiului mai sus menţionat şi nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.Astfel, nu se poate reţine încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, deoarece activitatea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, constituită în penitenciar în temeiul art.14 din Legea nr. 275/2006, nu constituie o imixtiune în activitatea instanţelor judecătoreşti sau o încălcare a competenţelor constituţionale ale acestora. În plus, potrivit art. 25 din Legea nr. 275/2006, împotriva modului de stabilire a regimului de executare de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. De asemenea, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, astfel încât instanţa de judecată decide asupra legalităţii măsurii contestate.În legătură cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, se constată că individualizarea regimului de executare a pedepsei prin stabilirea unor criterii ce ţin de natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi de persoana condamnatului este justificată de situaţia diferită în care se află fiecare persoană condamnată. Prin urmare, textul de lege criticat este în concordanţă cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi, care, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune uniformitate, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferit.Nu poate fi reţinută nici critica referitoare la lipsa de claritate a sintagmei "în mod excepţional", cuprinsă în textul de lege ce face obiectul excepţiei. Interpretarea sistematică a textului de lege criticat în ansamblul actului normativ din care face parte, precum şi interpretarea sa teleologică relevă cu claritate sensul acestei sintagme, fără a lăsa vreun dubiu cu privire la voinţa legiuitorului. Problema aplicării în concret a acestui text de lege, invocată de autorii excepţiei, care susţin că, în practică, individualizarea regimului de executare a pedepsei s-ar realiza discreţionar, excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1.143 din 15 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9 octombrie 2009, şi Decizia nr. 1.291 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Marian Ştefănescu în Dosarul nr. 2.909/302/2010, de Mihai Stanca în Dosarul nr. 5.856/302/2010, de Gabriel Constantinescu în Dosarul nr. 6.523/302/2010 şi de Sorin Tufă în Dosarul nr. 6.538/302/2010, dosare ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală, precum şi de Nicolae-Cătălin Lupescu în Dosarul nr. 30.576/215/2009 şi de Ionuţ-Marius Nechita în Dosarul nr. 2.135/215/2010, dosare ale Judecătoriei Craiova – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește