DECIZIE nr. 1.533 din 25 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Silvia Corina Moldovanu în Dosarul nr. 5.503/301/2008 (2.899/2009) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5503/301/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Silvia Corina Moldovanu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece, prin raportare la alineatul 3 al art. 385^10 din acelaşi cod, partea nu poate să-şi motiveze cererea de recurs şi oral în ziua judecăţii.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^10 alin. 2 cu denumirea marginală Motivarea recursului din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 341 din 18 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 aprilie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 din Codul de procedură penală, reţinând în esenţă că „asigurarea bunei desfăşurări a unui proces penal echitabil impune îndeplinirea tuturor actelor procedurale în anumite termene, a căror stabilire este lăsată la libera apreciere a legiuitorului. Este firesc ca motivarea recursului să fie depusă într-un timp rezonabil înaintea primului termen de judecată, pentru ca şi celelalte părţi să le cunoască şi să aibă timp pentru pregătirea apărării lor, iar completul de judecată să se pregătească pentru dezbatere.De asemenea, toate cerinţele legale prevăzute de text se aplică deopotrivă tuturor părţilor procesului penai, cadru în care acestea îşi pot exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare în tot cursul procesului, inclusiv atunci când formulează motivele de recurs. De altfel, dreptul părţii de a formula recurs împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa judecătorească se realizează sub toate aspectele, în condiţiile legii, în conformitate cu art. 129 din Constituţie. Aşa fiind, invocarea încălcării […] art. 24 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi şi dreptul la apărare în situaţiile prevăzute de textul legal este lipsită de temei."Deoarece până în prezent nu au intervenite elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Distinct de acestea, Curtea mai constată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură care, în acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, "sunt prevăzute numai prin lege", legiuitorul fiind suveran în instituirea regulilor generale de procedură. Însă, în considerarea unor situaţii speciale, Parlamentul poate adopta şi norme derogatorii de la cadrul general stabilit, cu condiţia ca acestea să nu contravină principiilor constituţionale. Astfel, faptul că în cazul prevăzut de art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală partea trebuie să-şi motiveze recursul în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat ce trebuie depus la instanţă cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, se justifică prin aceea că părţile interesate au mai parcurs o cale ordinară de atac, respectiv apelul, în care au avut posibilitatea de a-şi expune criticile nelimitat. În plus, chiar dacă partea nu respectă termenul de 5 zile, consecinţa imediată nu constă în respingerea recursului, întrucât instanţa este obligată să examineze cazurile de casare, care, în condiţiile art. 385^9 alin. 3 din Codul de procedură penală, se iau în considerare din oficiu.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Silvia Corina Moldovanu în Dosarul nr. 5.503/301/2008 (2.899/2009) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește