DECIZIE nr. 1.532 din 25 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b), art. 34 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarieta Safta – prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 1 lit. b), art. 34 lit. a) şi art. 38 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Dănuţ Dragoste, Gligor Dragoste, Nicolae Bogdan Cioară şi Aurel Chicinaş în Dosarul nr. 8.505/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal sunt prezenţi autorii excepţiei Grigore Dănuţ Dragoste şi Nicolae Bogdan Cioară, asistaţi de avocat Iancu Tănăsescu, din cadrul Baroului Bucureşti, care, potrivit împuternicirii depuse la dosar, reprezintă şi pe autorii excepţiei Aurel Chicinaş şi Gligor Dragoste. Nicolae Bogdan Cioară este asistat, de asemenea, de avocat Marcel Tănăsescu din cadrul Baroului Bucureşti.Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorilor autorilor excepţiei. Avocat Iancu Tănăsescu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, expunând, pe larg, considerentele ce fundamentează motivarea acesteia. Avocatul Marcel Tănăsescu, pentru autorul excepţiei Nicolae Bogdan Cioară, arată că întăreşte considerentele expuse şi subliniază încălcarea drepturilor autorului excepţiei pe care îl reprezintă, determinată de faptul că, fiind judecat împreună cu o persoană care are calitatea de procuror, este privat de calea de atac a apelului.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că se solicită modificarea textelor de lege criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.505/2/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 1 lit. b), art. 34 lit. a) şi art. 38 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Dănuţ Dragoste, Gligor Dragoste, Nicolae Bogdan Cioară şi Aurel Chicinaş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată mai întâi că unul dintre recurenţii-inculpaţi a îndeplinit funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda (în prezent fiind suspendat), ceea ce a atras competenţa Curţii de Apel de a judeca în fond cauza, însă infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi pentru care a fost condamnat nu au legătură cu funcţia de procuror. În opinia autorilor excepţiei, normele criticate sunt neconstituţionale, deoarece permit stabilirea arbitrară a competenţei după calitatea persoanei, deşi, într-o astfel de situaţie, faptele fiind conexe, se impunea disjungerea pentru persoanele care nu au această calitate. Astfel, redactarea imprecisă a dispoziţiilor ce fac obiectul excepţiei determină ca procurorii şi judecătorii să facă aprecieri subiective, prin stabilirea diferenţiată a modului de cercetare şi judecare a infracţiunilor comise de un procuror, care nu au legătură cu funcţia îndeplinită, şi să reţină conexitatea pentru alte persoane care participă la comiterea infracţiunilor alături de procuror, cu consecinţa lipsirii acestor persoane de o cale de atac: apelul.Se apreciază că lăsarea posibilităţii judecătorului de a decide el însuşi, pe cale jurisprudenţială, în afara unor dispoziţii legale, adică prin substituirea legiuitorului, încalcă prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie şi pe cele ale art. 21. Se mai arată că "prin aprecierea diferenţiată a textelor invocate se încalcă drepturile personale ca urmare a înlăturării posibilităţii de a beneficia de o instituţie mai favorabilă."Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că, în realitate, în cauză se critică doar art. 28^1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, "mai ales din perspectiva interpretării şi aplicării celorlalte două texte, anume art. 37 lit. a) şi art. 38 lit. a) din acelaşi cod". În opinia instanţei, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, competenţa după calitatea persoanei fiind stabilită prin lege, iar nu pe cale jurisprudenţială, cum greşit susţin autorii. Totodată, în acord cu legislaţia europeană în materie, legislaţia internă asigură dublul grad de jurisdicţie, iar legiuitorul, conform art. 129 din Constituţie, nu are obligaţia de a institui, în toate situaţiile, trei grade de jurisdicţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii Camerelor Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei se constată că acesta îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b), art. 34 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală [acest din urmă text legal are un singur alineat, astfel încât, din eroare s-a menţionat în dispozitivul încheierii de sesizare "art. 38 lit. a)" din Codul de procedură penală; în ceea ce priveşte art. 28^1 din Codul de procedură penală, acesta este individualizat prin referirea la conţinutul său, atât în concluziile scrise formulate de autorul excepţiei, cât şi în considerentele încheierii de sesizare].Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 28^1 pct. 1 lit. b): "Curtea de Apel:1. judecă în primă instanţă:[…] b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi.";– Art. 34 lit. a): "(1) Este conexitate:a) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;"; … – Art. 38: "În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecăţi, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracţiuni să se facă separat."În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat şi ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că textele ce fac obiectul acesteia sunt criticate din perspectiva modului de interpretare şi aplicare de către instanţele de judecată, precum şi din perspectiva unui pretins caracter lacunar, în sensul că "în redactarea actuală a dispoziţiilor indicate nu există un argument clar privind statutul juridic al persoanelor care participă la comiterea unor infracţiuni alături de o persoană, care îndeplineşte o funcţie specială, fără ca infracţiunile să aibă legătură cu profesia acesteia."Or, niciuna dintre categoriile de critici anterior menţionate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Astfel, cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii competenţa de a aprecia revine instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea fondului cauzei, respectiv a eventualelor căi de atac, iar în cazul unei "aprecieri diferenţiate" a textelor de lege, în sensul de practică diferită a instanţelor de judecată, competenţa de a hotărî revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, "asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti".Tot astfel, nu intră în competenţa Curţii completarea eventualelor lacune de reglementare, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b), art. 34 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Dănuţ Dragoste, Gligor Dragoste, Nicolae Bogdan Cioară şi Aurel Chicinaş în Dosarul nr. 8.505/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește