DECIZIE nr. 1.532 din 17 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 şi art. 325 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 şi art. 325 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Ghiurău şi Lia Ghiurău în Dosarul nr. 155/35/C/2009 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 155/35/C/2009, Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 şi art. 325 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Ghiurău şi Lia Ghiurău.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin art. 21 din Constituţie, deoarece permit respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire îndreptate greşit la o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii.Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 şi art. 325 din Codul de procedură civilă, texte ce au următoarea redactare:– Art. 322 alin. 1: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: […]";– Art. 323 alin. 1: "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.";– Art. 325: "Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător."Textul constituţional invocat de autorii excepţiei de neconstituţionalitate este cel al art. 21 privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:Asupra constituţionalităţii art. 322 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispoziţiile constituţionale privind liberul acces la justiţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 122 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, statuând că acest text de lege reprezintă o normă de procedură pe care legiuitorul este abilitat să o instituie în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, cu condiţia ca aceasta să nu contravină principiilor consacrate de Legea fundamentală.Curtea a mai reţinut că atât accesul la justiţie, cât şi folosirea căilor de atac se exercită în formele şi condiţiile procedurale instituite prin lege.În ce priveşte art. 323 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 235 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 11 aprilie 2006, şi Decizia nr. 1.390 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 15 ianuarie 2009, statuând că „pe calea revizuirii nu se realizează un control judiciar propriu-zis, iar faptul că aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea judecă şi cererea de revizuire nu este de natură să influenţeze aprecierea judecătorilor”. Aceasta, deoarece „aspectele analizate pe calea revizuirii sunt diferite de cele examinate în fond, fiind necunoscute la acea dată”.Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Referitor la prevederile art. 325 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că nici acest text de lege nu contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie. Potrivit acestui text, instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni; în acest caz fiind aplicabile prevederile art. 403 alin. 3 şi 4 din acelaşi cod. Normele în cauză instituie obligaţia instanţei de a proceda la ascultarea părţilor, prilej cu care urmează să stabilească existenţa unor motive temeinice de natură să impună şi să justifice suspendarea; de asemenea, încheierea de suspendare este supusă căii de atac a recursului, care permite părţii nemulţumite de soluţia adoptată prin încheiere să obţină îndreptarea acesteia; în sfârşit, în ipoteza unor cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 şi art. 325 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Ghiurău şi Lia Ghiurău în Dosarul nr. 155/35/C/2009 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește