DECIZIE nr. 1.530 din 15 noiembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMaria Bratu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, excepţie ridicată de Vasilica Mihalache în Dosarul nr. 9.723/300/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.025D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia civilă nr. 526 din 4 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 9.723/300/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, excepţie ridicată de Vasilica Mihalache într-un proces de divorţ fără copii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale deoarece, în ipoteza desfacerii căsătoriei la cererea unuia din soţi fără a face dovada temeiniciei motivelor de divorţ, statul, prin autoritatea judecătorească, încalcă dreptul celuilalt soţ de a-i fi respectată viaţa familială şi căsnicia. În acest fel, statul nu îşi respectă obligaţia de a sprijini dezvoltarea şi consolidarea familiei.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia este admisibilă, întrucât textele de lege criticate au legătură cu soluţionarea cauzei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei a fost abrogată prin art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.Prevederile art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei au fost preluate în parte de art. 258 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, având următoarea redactare: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi educarea copiilor lor. […]Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice şi sociale, încheierea căsătoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei."Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.Aşadar, Curtea va supune controlului de constituţionalitate prevederile art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având în vedere efectele acestora în cauza dedusă judecăţii, cu următoarea redactare: "În România statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină, prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei. […]În relaţiile dintre soţi, precum şi în exerciţiul drepturilor faţă de copii, bărbatul şi femeia au drepturi egale."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 26 alin. (1) referitor la obligaţia autorităţilor publice de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată şi art. 48 alin. (1) referitor la căsătoria liber consimţită între soţi şi egalitatea acestora. Este invocată, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil şi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei conţine dispoziţii cu valoare de principiu, reglementând preocuparea statului de a ocroti căsătoria şi familia şi de a sprijini prin măsuri economice şi sociale dezvoltarea şi consolidarea acesteia. Instituţia ocrotirii familiei este reglementată de altfel şi în actele internaţionale, precum Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (art. 12) şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Carta socială europeană, revizuită (art. 16). Toate aceste reglementări dau expresie consolidării familiei, nu desfacerii ei, aşa cum susţine autorul excepţiei.Textele de lege criticate constituie de fapt o aplicare a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia căsătoria se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 şi 4 din Codul familiei, excepţie ridicată de Vasilica Mihalache în Dosarul nr. 9.723/399/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Maria Bratu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește