DECIZIE nr. 1.525 din 17 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Brădescu şi Ana Brădescu în Dosarul nr. 4.848/62/2006 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.848/62/2006, Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Brădescu şi Ana Brădescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţie, întrucât "aduc prin vidul legislativ de enunţare o viciere a hotărârilor judecătoreşti".Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [… ]4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză.În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii."În opinia autorilor excepţiei prevederile de lege criticate contravin art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, pentru motive similare, s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.084 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, şi Decizia nr. 317 din 5 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, statuând în sensul constituţionalităţii acestor prevederi.Curtea a reţinut că prevederile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă constituie norme de procedură care dau expresie art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia legiuitorul este liber să stabilească competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, evident cu respectarea celorlalte prevederi şi principii constituţionale.Atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Brădescu şi Ana Brădescu în Dosarul nr. 4.848/62/2006 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește