DECIZIE nr. 1.523 din 17 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorFabian Niculae – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 80 şi 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Camelia Rusu, Sonia Deaconescu, Ioana Delia Lucaci, Iulian Bălan Constantin şi de Lehel Barna Szots în Dosarul nr. 3360.1/102/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3360.1/102/2007, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 şi 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.Excepţia a fost ridicată de Camelia Rusu, Sonia Deaconescu, Ioana Delia Lucaci, Iulian Bălan Constantin şi de Lehel Barna Szots într-un dosar având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale atacate îi privează de calea de atac a apelului, drept de care se bucură alţi justiţiabili în materie civilă, lipsindu-i de un proces echitabil şi de o cale de atac garantată altor cetăţeni. De asemenea, autorii mai arată că dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt contrare art. 146 lit. d), art. 147 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 126 alin. (3) şi art. 124 alin. (1) din Constituţie, deoarece Curtea Constituţională şi-a stabilit propria competenţă de a interpreta acte normative supuse controlului, deşi Constituţia oferă Curţii Constituţionale doar posibilitatea de a declara sau nu un text legal ca fiind neconstituţional, fără a putea trece la interpretarea acestuia. În opinia autorilor, interpretarea legilor şi a ordonanţelor este de competenţa exclusivă a Parlamentului şi a instanţelor judecătoreşti. Astfel, problemele de interpretare şi aplicare a legii fiind de atributul suveran al instanţei de judecată, nu se pot constitui în aspect de constituţionalitate a textelor de lege supuse controlului Curţii. Art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 contravine art. 16 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (3) şi (5) coroborat cu art. 11 şi 20 din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, directivelor nr. 43/2000 şi nr. 78/2000 ale C.E., art. 2 alin. 1 şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie consideră că textele legale criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile scrise depuse de părţi, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), al art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 80 şi 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 80 din Legea nr. 168/1999: „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.”;– Art. 81 din Legea nr. 168/1999: „(1) În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza.(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele situaţii: … a) soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţă; … b) judecata în fond a avut loc în lipsa părţii care nu a fost legal citată."; … – Art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă: "Curţile de apel judecă: […]3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;";– Art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.”– Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992: „În exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţională este singura în drept să hotărască asupra competenţei sale.”În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 51 cu privire la dreptul de petiţionare, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 129 privind exercitarea căilor de atac şi ale art. 1, 6, 13, 14, 17 şi 18 din Convenţia europeană a drepturilor omului.Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii legale în raport cu critici asemănătoare. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 168/1999, prin Decizia nr. 461 din 1 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 5 iulie 2006, Curtea Constituţională a reţinut că acest text de lege este în concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege, iar căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se exercită în condiţiile legii.După cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, cu excepţia dreptului la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală, nici Constituţia şi nici vreun instrument juridic internaţional nu prevăd câte grade de jurisdicţie trebuie asigurate pentru soluţionarea diferitelor litigii, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti ori condiţiile procedurale de exercitare a acestora.Cu privire la dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 168/1999, prin Decizia nr. 13 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2007, Curtea Constituţională a reţinut că textul de lege examinat nu îngrădeşte în niciun fel accesul liber la justiţie şi nu prevede vreo derogare de la dispoziţiile şi garanţiile procedurale, astfel încât să se împiedice desfăşurarea în mod echitabil a procesului.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 551 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.064 din 28 noiembrie 2005, decizie ce se referea la tot art. 3, Curtea Constituţională a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condiţiile legii şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiilor anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât acestea se impun a fi menţinute.Referitor la dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că ea este o autoritate publică politico-jurisdicţională care se situează în afara sferei puterii legislative, executive sau judecătoreşti, rolul său fiind acela de a asigura supremaţia Constituţiei, ca Lege fundamentală a statului de drept. Este adevărat că în exercitarea acestei atribuţii Curtea dispune de modalităţi de control jurisdicţional al supremaţiei Constituţiei, asemănătoare jurisdicţiei unei instanţe judecătoreşti, procedurile prin care se realizează atribuţiile Curţii au trăsăturile procedurilor judecătoreşti, iar în exercitarea atribuţiilor, judecătorii sunt independenţi şi inamovibili. Acest lucru nu are nicidecum semnificaţia exercitării funcţiei puterii judecătoreşti sau a existenţei posibilităţii de control judiciar, exercitat de către instanţele de judecată, asupra deciziilor pronunţate de către Curtea Constituţională.Legiuitorul este îndreptăţit să reglementeze competenţa şi atribuţiile Curţii Constituţionale în mod diferit de acelea ale instanţelor de judecată, fiind vorba de instituţii cu natură juridică şi funcţii diferite, în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă şi judecătorească. De altfel, acest lucru a fost reţinut şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 827 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009.Cu privire la dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, Curtea Constituţională constată că acestea au fost abrogate prin Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare […]”, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Camelia Rusu, Sonia Deaconescu, Ioana Delia Lucaci, Iulian Bălan Constantin şi de Lehel Barna Szots în Dosarul nr. 3360.1/102/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Camelia Rusu, Sonia Deaconescu, Ioana Delia Lucaci, Iulian Bălan Constantin şi de Lehel Barna Szots în Dosarul nr. 3360.1/102/2007 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Fabian Niculae––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește