DECIZIE nr. 1.519 din 17 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rompac Internaţional” – S.A. şi Dan Constantin Griţac în Dosarul nr. 41.007/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal răspunde Dan Constantin Griţac, prin avocat, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei arată că textul legal criticat este neconstituţional, întrucât, în cadrul opoziţiei la vânzare, debitorul obligaţiei de plată este limitat numai la aspectele legate de stingerea creanţei prin plată şi de modalitatea de vânzare a bunului ce constituie obiectul executării silite.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei ridicate, arătând, în esenţă, că Legea nr. 99/1999 este o lege specială, derogatorie de la dreptul comun.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 41.007/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rompac Internaţional” – S.A. şi Dan Constantin Griţac într-o cauză având ca obiect o opoziţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul criticat este contrar art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 şi art. 61 alin. (1) din Constituţie, deoarece poate fi interpretat în sensul că, în cadrul opoziţiei la vânzare, reclamantul poate critica numai aspecte legate de stingerea creanţei prin plată şi de modalitatea de vânzare a bunului ce constituie obiectul executării silite. În ipoteza în care creditorul optează pentru executarea silită reglementată de Legea nr. 99/1999, titularul opoziţiei la vânzare este lipsit de posibilitatea de a-şi formula apărările admisibile în cadrul executării silite de drept comun. Astfel, este împiedicat accesul la justiţie şi este încălcat dreptul la apărare, deoarece acesta poate fi exercitat doar în limita prevederilor art. 75 alin. (3) din Legea criticată. Or, restrângerea exerciţiului acestor drepturi este contrară dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, care au următorul cuprins: „Instanţa poate dispune încetarea executării pornite de creditor, dacă debitorul a plătit potrivit art. 66, precum şi restituirea bunului de către debitor. Dacă instanţa constată că vânzarea ar urma să se facă cu încălcarea dispoziţiilor art. 69 alin. (2) şi (3), va stabili condiţiile şi regulile corespunzătoare şi va încuviinţa vânzarea.”Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind statul român, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că aceasta se impune să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei se referă la o ipoteză de interpretare a dispoziţiilor criticate în sensul căreia titularul opoziţiei la vânzare ar putea invoca numai critici limitate la stingerea creanţei prin plată şi la modalitatea de vânzare a bunului ce constituie obiectul executării silite, iar în acest mod s-ar aduce atingere dispoziţiilor constituţionale menţionate.În aceste condiţii, excepţia supusă controlului nu este o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, deoarece critica nu vizează dispoziţia legală, ci o ipoteză de interpretare a acestei dispoziţii de către instanţele de judecată. Modul de aplicare şi de interpretare a legii este de competenţa instanţelor de judecată, conform dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cu care "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege". Curtea poate exercita controlul de constituţionalitate numai cu privire la o lege sau o ordonanţă în vigoare, sau la dispoziţii cuprinse în acestea, iar nu şi asupra constituţionalităţii interpretării lor, potrivit competenţei sale care este strict şi limitativ prevăzută de art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 din Legea nr. 47/1992.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rompac Internaţional” – S.A. şi Dan Constantin Griţac în Dosarul nr. 41.007/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește