DECIZIE nr. 1.518 din 15 noiembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Lu Xing, prin reprezentant legal Lu Guoping, în Dosarul nr. 5.402/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 250D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.402/4/2009, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petenta Lu Xing, prin reprezentantul legal Lu Guoping, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât sunt lipsite de precizie şi claritate cu privire la înţelesul noţiunii de "motive neimputabile". Arată că prin dispoziţiile de lege criticate s-a conferit puterii administrative competenţa de a decide, pe baza unor criterii aleatorii, cu privire la temeinicia cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil. Susţine că – din cauza acestei lipse de precizie şi claritate – este afectată însăşi substanţa dreptului dedus judecăţii, ceea ce aduce o vătămare gravă dreptului petentului la un proces echitabil.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, norma criticată fiind suficient de clară şi precisă pentru ca destinatarul normei să poată valorifica posibilitatea oferită de prevederile de lege criticate, în sensul de a obţine accesul la o nouă procedură de azil, în ipoteza în care se încadrează în cerinţele impuse de acestea.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece acestea reglementează condiţiile ce trebuie îndeplinite, alternativ, pentru ca solicitantului să i se acorde accesul la o nouă procedură de azil şi nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a beneficia de toate garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Redactarea acestora este suficient de clară şi precisă pentru ca destinatarul normei, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, să înţeleagă cerinţele stabilite de aceasta, în aşa fel încât să poată valorifica posibilitatea oferită de prevederile de lege criticate, în sensul de a obţine accesul la o nouă procedură de azil, în ipoteza în care se încadrează în cerinţele impuse de acestea.Mai mult, arată că legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale pentru situaţii deosebite, astfel încât accesul liber la justiţie să nu fie afectat. Totodată, arată că dispoziţiile de lege criticate constituie norme de procedură a căror stabilire revine exclusiv în competenţa legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conţinut:– Art. 88 alin. (2) lit. a): "(2) Accesul la o nouă procedură de azil se acordă dacă sunt îndeplinite, alternativ, următoarele condiţii:a) pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii anterioare sau după soluţionarea cererii anterioare printr-o hotărâre irevocabilă ori, după caz, printr-o decizie de închidere a dosarului, solicitantul invocă elemente noi care nu au putut fi prezentate din motive neimputabile acestuia, cu condiţia ca aceste elemente să nu fie rezultatul unor acţiuni provocate în scopul obţinerii unei forme de protecţie din partea statului român. Solicitantul este obligat să facă dovada existenţei noilor motive invocate şi a imposibilităţii prezentării lor până la data depunerii cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil, raportate la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, prin Decizia nr. 633 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 29 iulie 2011.Cu acel prilej, Curtea a reţinut că textul de lege ce formează obiectul excepţiei reglementează una dintre situaţiile în care străinului i se poate acorda accesul la o nouă procedură de azil, anume aceea în care, fie pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii de azil anterioare, fie ulterior soluţionării acesteia, solicitantul invocă elemente noi, despre care susţine că nu au putut fi prezentate din motive care nu îi sunt imputabile.Curtea a constatat că prevederile legale criticate oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia acestea i se adresează să înţeleagă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a i se recunoaşte dreptul de acces la o nouă procedură de azil. Referitor la respectarea criteriului calităţii legii în cadrul procesului de legiferare, instanţa de contencios constituţional a reţinut că însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în jurisprudenţa sa că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării (Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, paragraful 34).Sintagma "motive neimputabile acestuia", pe care autorul excepţiei o critică sub aspectul pretinsei lipse de precizie şi claritate, nu este de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil. Instanţa de judecată învestită cu soluţionarea plângerii formulate împotriva hotărârii de respingere a cererii emise de Oficiul Român pentru Imigrări se va pronunţa în cadrul unui proces care satisface toate exigenţele impuse de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Judecătorul va aprecia dacă elementele noi de care petentul se prevalează în vederea obţinerii dreptului de acces la o nouă procedură de azil puteau sau nu să fie prezentate în cadrul procedurii anterioare, stabilind astfel dacă neprezentarea a fost făcută din motive imputabile solicitantului sau din alte motive, în raport cu care acestuia nu i se poate reproşa niciun comportament culpabil. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la nesocotirea dreptului la un proces echitabil din perspectiva faptului că s-a conferit puterii administrative – reprezentată de Oficiul Român pentru Imigrări – competenţa de a decide, pe baza unor criterii aleatorii, cu privire la temeinicia cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, hotărârea emisă de această autoritate administrativă fiind supusă cenzurii instanţei judecătoreşti, care va putea înlătura eventualul refuz nejustificat de acordare a accesului la o nouă procedură de azil.Asupra unei excepţii având acelaşi obiect şi motivată în mod similar, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 483 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 15 iunie 2011.Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Lu Xing, prin reprezentant legal Lu Guoping, în Dosarul nr. 5.402/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește