DECIZIE nr. 1.514 din 17 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Fournier Cruchet Sorin Ioan în Dosarul nr. 1.687/257/2007 al Judecătoriei Mediaş – Secţia generală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, în motivarea acesteia, se solicită modificarea textului de lege criticat, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.687/257/2007, Judecătoria Mediaş – Secţia generală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Fournier Cruchet Sorin Ioan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că "prin încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie i s-a reţinut inculpatului prin rechizitoriu starea de recidivă". Or, până nu există o condamnare definitivă în dosar, inculpatul nu poate fi considerat recidivist, deoarece s-ar încălca astfel prezumţia de nevinovăţie. Se solicită Curţii o decizie interpretativă, prin care să se constate că textul de lege criticat este constituţional în măsura în care "prin noţiunea de «săvârşire» se înţelege o hotărâre definitivă de condamnare pentru noua faptă şi este neconstituţional în măsura în care o instanţă care pronunţă hotărâri nedefinitive reţine că o persoană «a săvârşit» o nouă infracţiune care să-i atragă astfel starea de recidivă".Judecătoria Mediaş – Secţia generală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, care au următorul cuprins: "Recidiva există în următoarele cazuri: [… ] b) când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;".Prevederile constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:Contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale examinate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovăţie. Faptul că săvârşirea noii infracţiuni şi a stării de recidivă sunt reţinute prin rechizitoriul întocmit de organul de urmărire penală nu are semnificaţia încălcării acestei prezumţii, rechizitoriul fiind, potrivit art. 264 alin. 1 din Codul de procedură penală, "actul de sesizare a instanţei de judecată". Numai instanţa de judecată, potrivit competenţei sale, poate decide dacă în cauză a fost săvârşită infracţiunea reţinută în rechizitoriu şi dacă sunt întrunite condiţiile recidivei. De asemenea, faptul că printr-o hotărâre judecătorească de condamnare nedefinitivă se reţine "săvârşirea" unei noi infracţiuni şi starea de recidivă nu are semnificaţia încălcării dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, care stabilesc că prezumţia de nevinovăţie subzistă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Fournier Cruchet Sorin Ioan în Dosarul nr. 1.687/257/2007 al Judecătoriei Mediaş – Secţie generală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește