Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 73 din 28 ianuarie 2011
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Flavus Investiţii” – S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 66.023/62/2007 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială.La apelul nominal se prezintă, personal, partea Şerbu F. Vasile Octavian. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 66.023/62/2007, Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Flavus Investiţii” – S.R.L. din Braşov.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederea potrivit căreia încheierea de înlocuire a administratorului judiciar se pronunţă în camera de consiliu, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, încalcă principiul publicităţii şedinţei de judecată, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ce prevalează dispoziţiilor legale şi constituţionale interne, hotărârea judecătorească trebuie să fie pronunţată în toate cazurile în şedinţă publică.Consideră că instituirea unor reguli speciale se justifică numai în anumite situaţii de excepţie, or soluţionarea cererii de înlocuire a administratorului sau a lichidatorului nu constituie o situaţie care să necesite asigurarea confidenţialităţii, prin judecarea şi pronunţarea hotărârii în camera de consiliu. În acelaşi timp apreciază că dispoziţiile de lege criticate defavorizează în mod evident creditorii care nu fac parte din comitetul creditorilor, cu atât mai mult cu cât, în cazul respingerii cererii de înlocuire a lichidatorului, încheierea se pronunţă în şedinţă publică, iar în cazul admiterii cererii şi înlocuirii lichidatorului, încheierea se pronunţă în camera de consiliu. Arată că numirea şi înlocuirea administratorului ori a lichidatorului judiciar ar trebui dezbătute în faţa tuturor creditorilor, dându-li-se acestora posibilitatea de a-şi exprima opinia cu privire la cererea de înlocuire, astfel încât textul criticat încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare al creditorilor ce nu fac parte din comitetul creditorilor.Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate au ca scop celeritatea procedurii insolvenţei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, având următorul conţinut: „În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 11 referitor la dreptul internaţional şi intern, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor. De asemenea, autorul consideră că textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 22 din lege prevede măsurile şi sancţiunile pe care judecătorul-sindic le poate aplica administratorului judiciar în cazul în care acesta nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte defectuos ori cu întârziere sarcinile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic. Textul de lege criticat prevede una dintre aceste măsuri, şi anume înlocuirea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic. Înlocuirea practicianului în insolvenţă operează din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, judecătorul-sindic fiind obligat să se pronunţe printr-o încheiere care să cuprindă motivele temeinice care au condus la adoptarea unei astfel de măsuri.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile de lege atacate defavorizează în mod evident creditorii care nu fac parte din comitetul creditorilor, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu instituie discriminări în faţa legii, întrucât comitetul creditorilor reprezintă voinţa majoritară a tuturor creditorilor, şi se aplică în mod egal acestora, fără privilegii sau deosebiri, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (6) din lege, "Împotriva acţiunilor, măsurilor şi deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestaţie la adunarea creditorilor".Referitor la principiul publicităţii şedinţei de judecată, Curtea constată că instanţa de la Strasbourg a reţinut că publicitatea procedurii de judecată prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale protejează cetăţenii împotriva unor şedinţe secrete care scapă cenzurii publicului, fiind de asemenea un mijloc de menţinere a încrederii în justiţie (Hotărârea din 14 februarie 2001 pronunţată în Cauza Riepan împotriva Austriei). Cu toate acestea, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu exclude posibilitatea instanţelor, în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, de a deroga de la acest principiu. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că circumstanţele excepţionale care ţin de natura soluţionării cauzei pot justifica lipsa dezbaterilor publice, de exemplu, în cazul litigiilor preponderent tehnice care se pretează mai degrabă unor proceduri scrise, decât susţinerilor orale, din imperative de eficacitate şi economie. (Hotărârea din 12 aprilie 2006 pronunţată în Cauza Martinie împotriva Franţei şi Hotărârea din 18 august 2010 pronunţată în Cauza Udorovic împotriva Italiei).Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Flavus Investiţii” – S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 66.023/62/2007 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-