DECIZIE nr. 1.507 din 12 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 33.188/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 4.091D/2009, nr. 4.092D/2009 şi nr. 4.098D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 41.192/3/2007, nr. 8.964/3/2008 şi nr. 8.208/2/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 4.088D/2009, nr. 4091D/2009, nr. 4.092D/2009 şi nr. 4.098D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.091D/2009, nr. 4.092D/2009 şi nr. 4.098D/2009 la Dosarul nr. 4.088D/2009, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 15 mai 2009, 22 mai 2009 şi 3 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 33.188/3/2008, nr. 41.192/3/2007, nr. 8.964/3/2008 şi nr. 8.208/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti, cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că aplicarea textelor de lege criticate şi acordarea unor termene de judecă la intervale de timp foarte scurte fac ca de la data primirii citaţiei şi până la data termenului de judecată să nu existe un interval suficient de timp pentru ca angajatorul să-şi poată exercita în mod efectiv dreptul de apărare şi să se achite de sarcina probei ce îi revine potrivit dispoziţiilor speciale în materia dreptului muncii. Mai mult, prin aplicarea acestor texte de lege, instanţa are prerogativa, acordată de art. 288 din Codul muncii şi art. 77 din Legea nr. 168/1999, de a decădea angajatorul din dreptul de a depune probe şi de a formula apărări. Aşa fiind, consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că se pot aplica tale quale, printr-un formalism excesiv, fără a se avea în vedere situaţiile particulare care pot apărea pe parcursul judecării litigiilor de muncă, aducându-se astfel atingere substanţei dreptului protejat şi lipsindu-l de efectivitate prin nerespectarea drepturilor la apărare şi la un proces echitabil recunoscute şi protejate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În legătură cu aceste din urmă aspecte, arată că principiul efectivităţii juridice presupune ca legiuitorul să asigure adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care să fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei-2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României-2009), să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudenţă neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei-2008). În continuare, arată că celeritatea soluţionării cauzelor nu trebuie să sacrifice reguli de procedură instituite de lege pentru asigurarea unui proces echitabil şi pentru garantarea dreptului la apărare, în condiţiile în care administrarea de probe este componenta esenţială a dreptului la apărare. Cât priveşte art. 164 din Codul de procedură civilă, arată că acesta este neconstituţional, deoarece lasă la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor în situaţiile în care sunt îndeplinite condiţiile în care este cert că aplicarea acestei măsuri va duce la o mai bună realizare a actului de înfăptuire a justiţiei, o economisire de timp şi de cheltuieli, precum şi o judecată unitară, care toate duc, într-un final, la respectarea drepturilor esenţiale ale părţilor.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, fiind firească obligaţia angajatorului de a prezenta probele în proces, de vreme ce este cel care le deţine. Dispoziţiile derogatorii în ceea ce priveşte termenele şi modalitatea administrării probelor sunt justificate de necesitatea instituirii unei proceduri urgente, adaptate exercitării dreptului la muncă. Cât priveşte critica adusă art. 228 din Codul muncii şi art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999, arată că aceste dispoziţii de lege au rolul de a asigura soluţionarea cu celeritate a conflictelor de muncă, regulile de procedură aplicându-se în mod echitabil atât angajaţilor, cât şi angajatorilor. Cu privire la critica dispoziţiilor art. 164 din Codul de procedură civilă, consideră că aceasta reprezintă, în realitate, o critică a măsurilor pe care le-a dispus instanţa de fond şi nu se referă la aspecte de constituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 286: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile. … (3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată."; … – Art. 287: "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.";– Art. 288: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia."Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 74: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgenţă.(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile. … (3) Părţile sunt legal citate, dacă citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării."; … – Art. 75: "În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";– Art. 77: "(1) În cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al judecării conflictelor de drepturi.(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia." … De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţă."Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, consideră că este încălcat şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi texte din Constituţie şi din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, poate fi amintită Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, prin care Curtea a analizat excepţia de neconstituţionalitate invocată de acelaşi autor ca în prezenta cauză, cu privire la acelaşi obiect, decizie prin care au fost respinse ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo reţinute.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 33.188/3/2008, nr. 41.192/3/2007, nr. 8.964/3/2008 şi nr. 8.208/2/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește